De-a lungul timpului s-a incercat alegerea celui mai reusit tablou facut vreodata. Nominalizarile au fost numeroase, listele adesea interminabile, contrazicandu-se unele pe altele, controversele au starnit pasiuni si adversitati.
Unul dintre tablourile alese de multi ca cel mai bun din lume - cel putin din arta occidentala - este considerat "Las Meninas" (Doamne de onoare sau Familia lui Filip al IV-lea) pictat de Diego Velasquez. Dar nu este doar unul dintre cele mai frumoase, ci si unul care pune si astazi intrebari, o enigma pe panza greu de interpretat si inteles in toate sensurile sale.
Prezenta sa in numeroase dintre clasamentele facute se datoreaza in primul rand talentului artistului. Tabloul ofera totul : delicate si precizie in acelasi timp, un amestec de tehnici, spatiu, ritm, lumina, evitarea stridentelor, un intreg armonios si impresionant.
Velasquez a fost considerat un maestru, adesea numit "pictorul care i-a invatat pe pictori" sau chiar "pictorul adevarului". Manet il privea ca pe cel mai mare pictor al tuturor timpurilor, care influentase arta europeana - si in special impresionismul - mai mult ca oricine. Dar nu doar Manet il admira si privea ca model, ci si alti artisti precum Corot, Courbet, Whistler, Goya, Sargent, Millet, Degas, Renoir, Francis Bacon sau chiar Picasso, care avea sa realizeze peste 40 de studii dupa "Las Meninas". Dar tabloul a fost si sursa de inspiratie pentru piesa omonima a lui Antonio Buero Vallejo sau pentru comentariile ample semnate de Michel Foucault sau Sir Kenneth Clark.
Dar entuziasmul pentru opera lui Velasquez nu s-a oprit aici, alte dintre lucrarile sale fiind alese ca cele mai bune in diverse categorii: "Juand de Pareja" ca portret ; "Capitulare la Breda" la categoria pictura istorica ; "Bacchus" la categoria pictura mitologica etc.
Las Meninas a reusit sa se impuna in fata celorlalte lucrari ale lui Velasquez, atat prin valoarea estetica, dar si prin legaturile care se pot face intre aceasta capodopera si alte lucrari ale artistului. De fapt, Las Meninas este unul dintre putinele tablouri europene in care artistul a reusit sa creeze exact acea fuziune intre forma si continut pe care o dorea.
Terminat in 1656, tabloul se evidentiaza prin modernismul aproape avangardist, care sustinea simbolic principii democratice departe de politica epocii sale. Insa enigmele tablourilor lui Velasquez, si mai ales cele din Las Meninas, nu ar trebui poate atat descifrate, cat simtite. Daca in alte lucrari ale maestrului cercetatorii au reusit sa identifice referinte si elemente cheie din literatura spaniola a secolului XVII, Las Meninas este o abordare mai putin obisnuita.
Legatura cea mai evidenta este perspectiva sociala asemanatoare cu cea din Don Quijote de Cervantes, care prefigureaza Revolutia Franceza si, prin extensie, pozitivismul lui Auguste Comte.
Velasquez, nascut in 1599, si-a petrecut anii de ucenicie artistica intr-o lume renascentista, in care autori precum Shakespeare sau Cervantes scriau marile lor creatii umaniste. Chiar daca intre calendarul englez si cel folosit in Spania exista o diferenta de 15 zile, se spune ca cei doi maestri ai literaturii ar fi murit in aceeasi zi, in 1616, cand Velasquez avea doar 17 ani, fiind de patru ani ucenicul lui Francisco Pacheco, viitorul sau socru. In Sevilia, unde Pacheco era considerat unul dintre cei mai talentati si importanti pictori, locuinta acestuia devenise o adevarata academie, unde ganditorii si artistii orasului se intalneau pentru a discuta. Unul dintre subiectele preferate era Don Quijote, iar cand al doilea volum al cartii a aparut, in 1615, impactul asupra vietii culturale spaniole a fost imens.
Velasquez a fost impresionat si influentat de umanism, aspect reflectat si de catalogul bibliotecii sale, intocmit dupa moartea artistului. Dovedindu-se nu doar un pictor talentat cat si un cititor vorace, Velasquez adunase cu rabdare lucrari de astronomie, astrologie, matematica, medicina, mecanica, echitatie, balistica, arheologie, filosofie, arhitectura si arta.
