Cum ajungi sa accepti disparitia tatalui care a fost tot timpul un model pentru tine? Poti sa ramai pierdut in amintiri, construind cu incetul o intunecata disperare in care te vei pierde si tu. Poti sa iti spui mereu ca nu s-a intamplat nimic, pana cand ajungi ca rolul impus sa te inlocuiasca. Sau poti, asa cum o face Philip Roth intr-un roman de o induiosatoare sinceritate plina de dragoste, sa ii scrii o potentiala biografie (pentru ca orice memorie este pana la urma o fictiune) ca un omagiu final. Pentru scriitorul Philip Roth tatal sau, Herman, a fost inainte de toate eroul, modelul, un om care a stiut mereu sa isi pastreze si apere cu gelozie principiile si regulile, continuand sa ceara acelasi lucru si de la ceilalti. Poate ca Herman a mai fost si in trecut sursa de inspiratie pentru momente si eroi din scrierile lui Roth, insa abia spre final, cand barbatul in varsta de 86 de ani afla ca are o tumoare pe creier, legatura dintre ei pare ca devine indestructibila. Herman a fost mereu acolo, membru al comunitatii evreiesti din New Jersey, un veritabil personaj care a trait atat biografia personala (acum povestita de fiu cu pietate, atentie si nu fara umor) cat si pe cea a fiintei comune a cartierului cu eleganta si daruire. Un tezaur de amintiri, intamplari, momente vesele si triste, un cronicar ce prefera sa isi aminteasca si sa ii amuze pe ceilalti decat sa scrie, o prezenta care parea ca va invinge intotdeauna, Herman se trezeste la o varsta apreciabila in fata unui diagnostic cumplit. Si totusi nu doar ca va lupta cu boala, ca unul care nu are nimic de pierdut daca este plin de curaj, dar si acceptand noua incercare la fel ca pe toate celelalte, dar o va face alaturi de fiu. Fiu care pune pe hartie aceasta ultima infruntare, cu toate durerea, cumplita suferinta, chinurile ce par ca nu se mai termine, inversunarea pe care Herman o opune inevitabilului, pana la un final asteptat si dorit in cele din urma.
Un roman poate chiar mai personal decat multe altele din lunga cariera a prolificului si regretatului autor, mereu inclus de critici si admiratori pe o potentiala lista a viitorilor castigatori ai Nobelului pentru Literatura, acest “Patrimoniu” este o carte despre curaj, moarte, durere si dragoste, despre un tata care a stiut sa fie un erou a vietii cotidiene si o memorie vie, despre temeritatea de a accepta binele si raul la fel de elegant si gata sa mergi pana la capat. Si daca se poate cu un pas sau doi dincolo de ei. O biografie, o cronica a fiului ce in acest fel poate sa accepte pierderea tatalui, o fresca sociala cu acel umor adesea arzator si special marca Philip Roth, poate chiar o istorie a zilei de ieri, azi si maine, este pana la urma, cum spune autorul, o poveste adevarata.
Philip Roth, Patrimoniu. O poveste adevarata, editura Polirom, 2022
