Nascuta in Normandia, in 1940, unde isi va petrece primii ani ai vietii, cu studii la Rouen, Bordeaux, Grenoble si o lunga cariera de profesoara, in paralel cu activitatea literara care pana la mult ravnitul Nobel i-a adus o lista de premii impresionanta (Premiul Marguerite Yourcenar, Premiul Renaudot, Premiul Strega, Premiul Gregor von Rezzori si altele), Annie Ernaux ofera cu aceste doua romane, reunite intre paginile unui singur volum, o voce originala, puternica si mai ales profund personala. Sunt doua romane confesive? Sunt mai curand amintiri deghizate in fictiune? O forma de memorialistica (pana la urma si memoria este tot o naratiune) in care se intalnesc iubirea, singuratatea, prietenia, tradarea si dezamagirile? In “Pasiune simpla” povestitoarea isi construieste pas cu pas si rand cu rand cronica dureroasa ca o rana inca deschisa a unei relatii lipsite de sanse, o iubire pentru un strain care este, din pacate pentru ea, casatorit si inaccesibil.
Notand cu minutiozitate si grija de a nu scapa niciun detaliu, traindu-si practic povestea de dragoste printr-o radiografie maniacala a fiecarei nuante, a oricarui gest si element aparent insignifiant, anonima in plina suferinta ajunge sa isi construiasca la randul ei o poveste, o realitate, o alternativa la singuratate. Stie foarte bine ca nu poate sa evadeze din propria-i halucinatie, ca nu exista o finalitate in bine, dar in acelasi timp este incapabila sa se rupa si sa fie din nou libera. Ceea ce pentru ceilalti pare la fel de simpla.
La fel de posibil autobiografica ar fi si cea de a doua naratiune – sau confesiva intr-un plan al trecuturilor alternative – in care Annie Ernaux, castigatoarea Premiului Nobel pentru Literatura in acest an, se intoarce in anul 1958. Sau daca nu o face ea insasi, o face un alter-ego posibil, care isi aminteste de aceasta data prima experienta trupeasca traita alaturi de un barbat. Pentru care un moment esential pentru viata ei in deceniile urmatoare nu a insemnat practic nimic, el disparand la fel de brusc pe cat aparuse. Oare aici a stat declicul care a indreptat-o ulterior spre scris? A fost o forma de terapie sau de exorcizare a unei suferinte din trecut, rezultatul fiind, spre surpriza multora, o cariera de succes?
Annie Ernaux, Pasiune simpla. Confesiunea adolescentei, editura Pandora M, 2022
