Montparnasse parea locul unde se intampla totul in Paris, fie ca era vorba de scriitorii in voga atunci, de artisti celebri sau dimpotriva anonimi, de nume care vor schimba totul in viitorul apropiat sau de celebritati ale zilei care vor fi repede uitate. Parisul anilor '20 era un loc unde se intalneau muzica de jazz si fascinatia pentru automobile si masinarii, pasiunea pentru literatura noua si arta avangardista, arhitectura ce incerca sa schimbe tot ce se facuse pana atunci si felul in care fiecare, oricat de marunt, isi traia viata de zi cu zi. Cartea dedicata unui deceniu cu adevarat "nebun" din istoria capitalei franceze ii aduce laolalta pe cei mai mari - fie ca este vorba de Pablo Picasso, Marcel Proust, Ernest Hemingway, Man Ray, Coco Chanel, James Joyce, Josephine Baker si lista poate si trebuie sa continue - si analizeaza cu inteligenta, umor si buna cunoastere a subiectului anii in care totul parea sa se schimbe. Venind dupa un razboi apocaliptic - nimeni nu ar fi crezut atunci ca nu va fi si ultimul - lumea artistica si intelectuala a Parisului se arunca frenetic in descoperirea noilor curente, teme si tendinte, adula sau respingea cu violenta nume importante astazi, se traia la o intensitate culturala si boema dincolo de ceea ce se intalnise pana atunci. Poate ca tocmai de aceea o cronica a acelor "Annees folles" se poate citi astazi ca un roman pasionant, ca o cronica incarcata de vitalitate, ca o istorie a curentelor si normelor in perpetua schimbare sau pur si simplu ca o poveste. O poveste vie, fascinanta si plina de lumini, culori, drame, revolutii si intamplari.
Mary McAuliffe, Parisul anilor nebuni, editura Corint, 2018, traducere
