Originile capitalei franceze dateaza din secolul III IdHr, cand pe Ile de la Cite o comunitate de celti punea bazele unei asezari. Acest mic grup de pescari, ajuns pe malurile Senei in cautarea unui teritoriu fertil, avea sa se stabileasca definitiv aici, profitand de fertilitatea regiunii si de clima temperata. Mai mult, micile insule de pe Sena erau locul perfect pentru intemeierea unei asezari durabile si relativ protejate de atacatori. Grupul purta numele Parisii, de unde si numele ulterior al asezarii. In acea perioada in zona existau sapte insule pe Sena, in partea cuprinsa astazi intre Pont d'Austerlitz si Pont des Arts.
Folosind numele moderne, prima dintre insule era Insula Louviers, care in 1843 a fost reunita cu restul teritoriului, formand Quai Henri IV. Alte insule importante erau Saint-Louis si Ile de la Cite, fiecare alcatuita din trei insule mai mici. Asezarile de pe aceste insule au purtat mult timp numele colectiv Lutetia, desi expertii inca nu au ajuns la o concluzie clara privind etimologia termenului.
Unii cercetatori cred ca Lutetia (in franceza Lutece) provine de la cuvant celt Loulouchezi (asezare in mijlocul apelor), denumire compusa din luth (apa), thoueze (mijloc) si y (asezare). Alta interpretare, considerata hazardata, este ca termenul provine de la Leug-tec, un alt cuvant celt care inseamna piatra frumoasa. Putin probabil sa fi fost folosit, pentru ca atunci locuitorii din regiune isi construiau casele exclusiv din lemn.
Romanii au fost cei care au dat numele Lutetia asezarii, Ptolemeu adoptand varianta Lucotecia. Nu se stiu foarte multe despre perioada dinainte cuceririi romane. In 52 IdHr Lutetia a fost cucerita de unul dintre locotenentii lui Iulius Cezar, Labienus, care i-a dat numele Civitas Parisorium - "orasul Parisii", numele Paris fiind adoptat abia in secolul V dHr. Asa ca primii "parizieni" erau gali. Ulterior orasul va fi fortificat si va incepe sa se extinda pe malul stang al Senei, fiind construite si primele bai romane in Cluny si Arenes de Lutece, cum sunt cunoscute astazi locurile. In scurt timp Lutetia a devenint un important centrul comercial al Imperiului Roman, populatia fiind romanizata treptat. Incepand cu secolul III locuitorii au devenit crestini si cetateni ai Sfantului Imperiu Roman, ceea ce a dus la incetarea persecutiilor.
Sub amenintarea invaziilor barbare, parizienii de atunci au dat si prima lor lupta importanta, reusind in 451 sa respinga un atac al hunilor temutului Attila, o victorie majora, care a fost dedicata Sf Genevieve, devenita protectoarea orasului. In perioada Evului Mediu Parisul, altadata o mica asezare de pescari, s-a extins rapid si a devenit capitala Frantei, scena unei lungi si complicate istorii a dinastiilor care s-au succedat. In secolele XI - XII Parisul trece printr-o adevarata perioada de renastere comerciala si urbana, impunandu-se in regiune prin forta economica.
Negustorii care isi transportau marfurile pe ape au devenit noua clasa dominanta, foarte bogata si influenta, asa ca in 1170 au primit din partea regelui un dar neasteptat : monopolul asupra portiunii cuprinse intre Mantes si Corbeil. Ghilda a continuat sa castige putere, iar in secolul XIV conducatorul acesteia se muta la Maison aux Piliers - unde astazi se inalta Hotel de Ville - jucand practic rolul de primar al orasului. Regele din acea perioada locuia in fortareata de la Chatelet, si nu a durat mult pana cand cei doi sa ajunga rivali.
Din acest moment Parisul a inceput sa se extinda mai rapid decat multe alte orase ale vremii, in special pe malul drept al raului Sena. La sfarsitul secolului XII Philippe August se implica personal in schimbarea imaginii orasului. Sunt construite fantani, se pun bazele pietei din Les Halles in 1137, sunt trasate si pavate strazile principale, iar Parisul devine un centru de putere politica si religioasa. Pe malul stang al raului cartierul universitar si cel al intelectualilor se gaseau unul langa celalalt. Incepe constructia Catedralei Notre-Dame, Sainte-Chapelle, se extinde palatul regal Cite.
Pentru protectia orasului a fost necesara construirea unor impresionante ziduri de aparare (1180 - 1213), alaturi de fortareata Louvre. Pentru mai bine de sapte secole, pana in 1919, Parisul a ramas un oras fortificat, ceea ce a dus la structura circulara a capitalei, pe masura ce bulevardele concentrice inlocuiau zidurile de aparare, mutate tot mai departe. Tocmai din acest motiv Parisul pare un oras inlocuit, cu putine gradini si spatii verzi, tot terenul existent fiind folosit in fiecare epoca la maxim.
Dar Parisul a fost inca din Evul Mediu un important centru cultural. Incepand din 1250 peste 700 de "invatati" locuiau in cele aproximativ 60 de colegii, platindu-si cheltuielile de intretinere prin lectiile date celor dornici sa invete. Cel mai cunoscut colegiu a fost infiintat in 1257 de Robert de Sorbon, fiind reconstruit in secolul XIX. Universitatea din Paris avea sa se impuna ca unul dintre cele mai importante centre intelectuale ale crestinatatii medievale.
Cu cei aproximativ 80.000 de locuitori, Parisul era in secolul XIII cel mai mare oras din Europa crestina, dar doar un secol mai tarziu avea sa se confrunte si cu amenintarea foametei (1315 - 1317) si a ciumei (1348 - 1349), populatia micsorandu-se dramatic.
Nici cei o suta de ani de razboi dintre Franta si Anglia nu au ajutat cu nimic orasul, acesta fiind cucerit in 1420 de armatele engleze. Paradoxal sau nu, acestea au fost bine primite de parizieni. Ioana d'Arc a incercat sa recucereasca Parisul in 1429, dar asediul a fost lipsit de succes. Abia in 1436 trupele franceze vor recuceri Parisul, fara a se uita insa de purtarea locuitorilor fata de trupele de ocupatie. Va mai dura un secol pana cand Parisul sa redevina capitala Frantei, sub conducerea lui Francois I. Din a doua jumatate a secolului XV incepe o noua perioada de prosperitate pentru Paris, intr-un regat in sfarsit reunit.
Ultimele constructii in stil gotic, marcand simbolic sfarsitul unui epoci, au fost Hotel de Sens si Hotel de Cluny.
Napoleon a fost urmatorul conducator al Frantei care a dorit sa modernizeze capitala, dar din pacate nu a avut timpul necesar pentru a termina toate proiectele grandioase. Totusi, sub conducerea sa a inceput constructia Arcului de Triumf, Bursei, Coloanei Vendome, Saint-Martin, Saint-Denis, iar casele de pe marginea raului au fost demolate. Dupa razboaiele duse de Napoleon, Parisul a fost din nou ocupat in 1814 - 1815, la patru secole dupa ocupatia engleza, dar de aceasta data populatia avea sa primeasca intoarcerea Bourbon-ilor cu bucurie.
In perioada urmatoare Parisul a continuat sa se dezvolte intr-un ritm rapid, populatia crescand de la 600.000 de locuitori in 1800 la 1.000.000 in 1846, in mare parte datorita venirii unui mare numar de provinciali in capitala. Din pacate pentru parizieni, orasul nu era deloc pregatit pentru o crestere atat de rapida a numarului de locuitori, avand o infrastructura potrivita Evului Mediu, asa ca in scurt timp a devenit o capitala suprapopulata si insalubra. Chiar daca partea vestica a Parisului a ramas o zona rezidentiala decenta, in partea estica, datorita aglomeratiei si conditiilor precare de viata, rata mortalitatii era ridicata, mai ales dupa izbucnirea epidemiei de holera in 1832.
In ciuda diferentelor sociale si economice existente, tensiunile politice intre clase erau inca departe, asa ca in 1830 si 1848 revolutiile au unit locuitorii din zonele sarace si burghezia impotriva monarhiei. Problemele sociale aveau sa duca in final la revolutia din iulie 1848 si la represiunea care a urmat. Abia in timpul celui de al Doilea Imperiu Parisul a capatat infatisarea si arhitectura de astazi. Impresionat de modernitatea Londrei, Napoleon III a incercat sa transforme Parisul intr-o capitala in ton cu vremurile, eliminand in egala masura sansa unor noi revolte populare.
Sarcina schimbarii radicale a capitalei franceze a fost incredintata prefectului Georges Haussmann, care intre 1853 - 1869 a reusit sa introduca un sistem de transport modern, reteaua de canalizare moderna si sa amenajeze mai multe spatii verzi. Alegand sa demoleze vechile cartiere medievale, Haussmann a deschis noi axe nord-sud si est-vest care traversau orasul. Aceste bulevarde drepte, marginite de copaci si de cladiri moderne, au ajutat la deschiderea arhitecturala a viitoarei metropole.
In egala masura Haussmann era preocupat de transportul parizienilor si a gasit o solutie interesanta, un mic tren care mergea in cerc, inconjurand orasul, ideea la care s-a renuntat mai tarziu. Reteaua de canalizare si alimentare cu apa potabila a fost realizata de inginerii Alphand si Belgrand. Cum Parisul ducea lipsa de spatii verzi, au fost amenajate peste 2000 de hectare de parcuri, de la padurile Boulogne si Vincennes la parcurile Les Buttes Chaumont si Montsouris, si la micile piete si parcuri din fiecare cartier. Au fost construite si noi edificii culturale, precum un teatru la Chatelet, Opera Garnier, dar si doua spitale si alte institutii publice. Baltard si-a asumat si sarcina dificila de a realiza un nou proiect pentru Les Halles, in timp ce Napoleon III s-a implicat personal in construirea unor cartiere rezidentiale pentru muncitori.
Astfel, Parisul s-a extins pana la limita marcata de fortificatiile construite in 1845 de Thiers, localitatile invecinate Auteil, Les Batignolles, La Villette si Charonne fiind anexate orasului. Haussmann a gasit si diviziunea administrativa potrivita, impartind Parisul in 20 de districte, ceea ce a dus si la urbanizarea unor zone altadata rurale, devenite ulterior cartiere pentru muncitorii care parasisera centrul orasului, din cauza chiriilor mult prea scumpe.
 | Sfarsitul Imperiului a venit in 1870, odata cu razboiul franco-prusac, arestarea imparatului, proclamarea Republicii pe 4 septembrie 1870 si asediul Parisului. In urma asediului si mai ales dupa intrarea germanilor in Paris, pe Champs Elysees, se declanseaza insurectia Comunei din Paris, o revolta care se va termina abia in luna mai a lui 1871. In confruntarea cu noul guvern de la Versailles, comunarzii au incendiat si distrus partial sau total mai multe monumente istorice, intre care Hotel de Ville si Chateau des Tuileries.
Sfarsitul secolului XIX va aduce si o calmare a situatiei politice si sociale si instaurarea celei de a Treia Republici, mult mai moderata. Din 1878 se organizeaza Expozitia Universala, unde sunt prezentate noile inventii si descoperiri tehnice si stiintifice. Editia din 1889 va aduce in centrul atentiei proiectul Turnului Eiffel, apoteoza creatiilor arhitecturale din otel. Dupa expozitia din 1900 capitala Frantei se va imbogati cu Grand Palais si Petit Palais, proiecte ambitioase si impresionante. In 1910 arhitecturii pariziene se adauga un nou monument impresionant, basilica Sacre-Coeur. |
Odata cu aparitia impresionismului si ulterior a celorlalte curente artistice de avangarda, Parisul devine tot mai mult centru artistic european de prima importanta, apar tot mai multi negustori de arta si colectionari pasionati, se organizeaza expozitii si se deschid noi galerii si muzee.
Iunie 2007
