Publicatia Bucurestii Vechi 1935
foto: http://www.artline.ro//Ph-Palatul-Regal-7-1433-1.html
Palatul Regal, sub forma si infatisarea lui de astazi, este o constructie de-a-ntregul noua, ridicata dupa planurile arhitectului N. Nenciulescu in locul si in parte pe temeliile vechiului Palat al Regelui Carol I, distrus de un incendiu in 1927.
Aripa dreapta, cea dinspre Biserica Kretulescu, daramata in 1935 si inlocuita cu aripa noua sfarsita in 1937, era constructia cea mai veche din intregul care forma fostul palat al Regelui Carol I.
Izolata si independenta la inceput, aripa aceasta veche era de fapt fosta casa pe care vestitul boier, stolnicul Dinicu Golescu, o zidise intre 1812 si 1815 ca locuinta a sa particulara, pe locul unei case mai vechi, cu pivnite si pravalii, pe care primul ei proprietar, un oarecare Voicu Tistu, o facuse danie in 1750 bisericii Kretulescu, de la care a trecut apoi pe rand in proprietatea lui Neculae Gramaticul, in 1757, a ginerului acestuia, boierul Negoita, in 1778, a stolnicului Iordache Colfescu, in 1791, a Clucerului Stefan, in 1811, de la care, in sfarsit, cumparand-o in 1812, Dinicu Golescu, o darama si ridica in locul ei casa mare cu etaj, cuprinzand peste 25 de incaperi, intre care si un salon nemaipomenit de incapator pentru acele vremuri in Bucuresti. In 1832, aceste case cladite “pentru viitorime”, cum spuse cu adanc si nebanuit inteles Dinicu Golescu tatalui sau Radu care-l intrebase, minunat, cum va izbuti sa-si lumineze marele salon, trec in proprietatea Statului, care instaleaza in ele “Sfatul Administrativ”.
In 1837 Alexandru Ghica-Voda face din aceasta casa locuinta sa personala, dandu-i numele de Curtea Domneasca, iar urmasii acestuia, Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei, care au locuit in casele lor proprii,- cel dintai a fost palatal brancovenesc de pe Cheiul Dambovitei, cel de-al doilea in palatal sau nou zidit pe Podul Mogosoaiei, - pastreaza casa domneasca de langa biserica Kretulescu numai ca “palat de ceremonie”. In sfarsit, tot in acest palat locuieste primul Domn al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, de la 1859 pana in seara zilei de 10 spre 11 februarie 1866, cand avea sa fie constrains de delegatia conspiratorilor, in frunte cu maiorul Dimitrie Leca, comandantul batalionului de garda, sa semneze actul de abdicare.
Apoi, in ziua de 10 mai 1866, generalul Nicolae Golescu, locotenentul domnesc, conduce si instaleaza in aceasta casa, care fusese a parintelui sau, pe noul Domnitor putea sa satisfaca cerintele vietii de curte ale unui domnitor ca Alexandru Cuza, era mult prea modesta si pentru o tara ale carei legaturi cu strainatatea se schimbasera, in urma ridicarii ei la rangul de regat, dupa razboiul ruso-turc din 1877, si pentru un domnitor din familia Hohenzollern-ilor, ajuns rege al acestei tari. Astfel, intre 1882 si 1885, casa stolnicului Dinicu Golescu, putin modoficata si transformata in apartament particular al Regelui este legata, printr-un salon circular in stil Renastere, cu un palat nou zidit pentru ceremoniile si nevoile curtii, dupa planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Pastrat sub forma aceasta, pana in 1927 cand a fost, partial, distrus de un incendiu, vechiul palat a fost inlocuit cu cel de azi, la al carui infrumusetare interioara au contribuit, dupa dorinta M. S. Regelui Carol al II-lea, cei mai de seama artisti ai tarii.
Vasta cladire in forma de U, se desfasoara in jurul unei curti de onoare. Palatal are doua intrari principale, ambele dispuse pe aripa centrala : una, in stanga celui ce priveste fatada stand cu spatele catre Calea Victoriei, este intrarea M. S. Regelui si a oaspetilor Maiestatii Sale; a doua, in dreapta, este intrarea demnitarilor. Ambele intrari conduc in doua mari holuri precedate fiecare de catre un vestibul. Usile monumentale care dau din vestibul in holuri sunt fabricate din otel inxidabil.
Holul ce urmeaza intrarii din stanga, de forma octogonala, conceput intr-un stil simplu neo-bizantin, conduce la “scara invitatilor”, construita din marmura galbena de Siena. Scara aceasta merge pana la etajul III, deservind apartamentelor Regelui si ale invitatilor regali.
Holul ce urmeaza intrarii din dreapta, holul official, este de forma patrata. El deserveste de pe o parte scara de onoare, numita de asemenea si scara voievozilor, care incepe din partea dreapta si conduce la Sala Tronului, iar pe de alta Sala de mancare, intinsa intre cele doua holuri de la parter. Peretele dintre hol si sala de mancare, precum si peretele din fund, in care se deschide usa ascensorului sunt decorate cu cateva panze fixate definitiv pe perete: in stanga deasupra usilor ce dau in sala de mancare, de o parte, Cetatea Alba, de cealalta, Castelul Foisor, picturi in ulei de Fr. Sirato; in mijlocul peretelui, deasupra semineului, Regele Carol I, picture in ulei de pictorul german Schwartz; pe peretele urmator, pe de o parte si de alta a usii ascensorului, doua panouri decorative inchipuind Coasta de Argint – tipuri de femei din partea locului, redate in atitudini diferite si in culori luminoase, pe un fond de mare, picturi in ulei de N. Tonitza.
Sala de mancare, spatioasa si bine proportionata, este conceputa in stil englezesc “Adams”. Plafonul este conceput in 25 de cupolete tratate in chip de chesoane, care, pe langa ca decoreaza intr-un mod izbutit interiorul, servesc in acelasi timp ca si reflectoare pentru luminarea indirect a salii. Pardoselile sunt facute din marmura franceza si belgiana; semineurile din marmura romaneasca de Ruschita; usile care se deschid in peretii lungi sunt din bronz turnat si forjat, iar cele care pun in comunicatie sala cu cele doua holuri sunt din acajou masiv. In centrul salii, lunga masa a pranzurilor de gala este asezata pe un imens covor - 20 m lungime si 12 m largime – de culoare albastra, lucrat in tara. Mobilele sunt din nuc, scaunele sunt imbricate in parte cu piele albastra. Peretii ingusti sunt decorate pe deasupra cu cateva picturi pe panze fixate in locuri definitive: pe peretele dinspre holul oficial, pe de o parte si de alta a semineului: o petrecere la tare, avand deasupra un peisaj de deal si Pierrot si Columbia, avand deasupra un peisaj de padure, patru picturi de Iser. Pe peretele dinspre holul regal: Roadele Pamantului, avand deasupra un peisaj de camp in timp de seceris si Vantul, avande deasupra un peisaj de apa, toate patru picture de Schweizer-Cumpana.
Un gol larg taiat in peretele lung din fund pune in legatura sala pranzurilor cu un elegant bar-fumoar ai carui pereti sunt imbracati cu lemn african “peroba”. Peretii ingusti ai barului sunt decorati, cel din stanga intrarii, cu un semineu deasupra caruie este intinsa o panza : o lupta navala pe Mare in timpul vechilor Moldoveni, pictura de Stubey.
