Asemanat uneori cu orasul disparut de la poalele Vezuviului, portul Ostia Antica este in masura sa reflecte toate capitolele de istorie conexe Imperiului Roman.
Spre deosebire de Pompei, care a pierit deodata sub un strat gros de cenusa vulcanica, Ostia s-a confruntat cu o serie de factori negativi care au contribuit la disparitia sa. Din pricina numelui este confundat adesea cu Ostia Lido, oras mai nou situat nu foarte departe care nu are nimic in comun cu atractia culturala.
In antichitate, Ostia Antica numara circa 60 000 locuitori, astazi este unul dintre cele mai importante situri arheologice din tara exercitand o atractie majora pentru vizitatorii straini. Numai 30 minute despart situl de centrul supraaglomerat al capitalei italiene, ceea ce face ca un numar insemnat de turisti sa aleaga periodic aceasta destinatie. Puteti urma de pilda traseul feroviar Roma-Lido sau, daca vremea este de partea dumneavoastra, puteti face o plimbare cu barca pe apele Tibrului pana aproape de vechiul port.
Ostia Antica se afla astazi 4 km in interiorul uscatului si putini banuiesc ca aici se dezvolta odinioara principalul port al Romei. Legenda spune ca fondarea s-a produs in anul 600 i. Hr. desi descoperirile facute pana acum plaseaza momentul in timpul imparatului roman Ancus Marcius, doua secole mai tarziu.
Existenta asezarii a fost declansata de exploatarea de sare si de necesitatea conservarii produselor care urmau a fi imbarcate catre alte porturi de la Mediterana.
In cel de-al III-lea secol dupa Hristos functia sa principala era luata de Fiumicino, moment ce corespunde cu declinul economic al asezarii. Tibrul inceta sa mai fie o cale de transpot utilizata, drumurile nu mai erau facile iar Ostia se scufunda incet in sedimente si uitare.
In zilele noastre, cea mai mare parte a orasului vechi a fost excavata iar vizitatorii au libertatea sa exploreze in voie strazile pavate cu piatra, in orice zi din saptamana. Printre obiectivele turistice impresionante se numara teatrul, forumul, templele, baile romane si locuintele traditionale.
In unele cazuri, gradul de conservare este asa de mare incat se pot distinge mozaicurile si desenele ce impodobeau interiorul cladirilor. Alaturi de coloane s-au gasit numeroase statui, care din pricina fragilitatii au intrat in custodia unor muzee cu profil istoric sau arheologic.
