Oare pictura ar putea fi privita cu umor? Dincolo de morga si rigiditatea ce adesea ascund nesiguranta, de avalansa de informatii, date, analize, interpretari, trimiteri si evaluari, oare nu ramane loc si pentru hazul usor ireverentios, pentru atentia care surprinde si rastoarna sentinte mai vechi, pentru ingenuitatea evaluarii? Privind un tablou al unui mare maestru prima senzatie va fi cea de uluire, de mirare, din care incepe ulterior analiza si reevaluarea tuturor acelor detalii aparent insignifiante, fiecare insa cu rolul si scopul sau, ca un puzzle al interpretarii ce in anumite cazuri nu doar ca nu si-a gasit pana acum o rezolvare universal valabila, dar provoaca si intriga si va continua sa o faca parca la nesfarsit. Dar unde mai este hazul? Si de ce nu ar trebui uneori sa zambim sau chiar sa radem, mai ales daca artistul si-a dorit asta?Fie ca este vorba de Velazquez, Bruegel, Titian, pentru Daniel Arasse aceasta carte este un ghid care il invata (sau il reinvata) pe privitor sa vada lucrari celebre, sa observe detaliile, sa le gaseasca un sens si un scop, o semiotica a picturii clara, ghidusa prin expresie si descriere, inteligenta prin reteaua de trimiteri, citate si evaluari, docta prin claritatea expunerii. Dar mai ales relaxata, placuta, amuzanta, oferind dincolo de emotia estetica bucuria de a privi. Dar in acelasi timp in cele sase prezentari, ce pot fi citite si ca pasionante bucati de proza, Daniel Arasse ia pe rand lucrarile si le examineaza cu rabdare si minutiozitate aproape fanatica.
Ce rost are in ansamblu fiecare elemente, orice detaliu, o tusa sau o prezenta aparent absurda in economia intregului? De ce Bruegel l-a prezentat in acest fel pe miticul Gaspar, regele negru? Sau de ce era numit “Pieter Pisicherul” chiar de Carel van Mander, autorul celebrei “Carti a pictorilor? De ce, spre exemplu, intr-o Buna Vestire poate sa apara un… melc, si care este simbolistica? Cum a ales artistul o nuanta si nu o alta, poate la prima vedere mai potrivita? Si lista poate si trebuie sa continue, pentru ca miza volumului, dincolo de placerea naratiunii si analizei, este ca totul poate si trebuie privit din nou si, daca este nevoie, reevaluat.
Daniel Arasse, Nu vedeti nimic, editura Art
