La inaugurarea sa, pe 10 august 1793, Muzeul Luvru avea doar 537 de tablouri in expozitia permanenta, majoritatea confiscate din colectiile regale sau din biserici. Vechiul simbol al puterii si bogatiei monarhiei franceze, dar si al decadentei acesteia, devenea un muzeu deschis oricarui cetatean francez, o idee foarte populara si in spiritul Revolutiei Franceze. De atunci colectiile muzeului au continuat sa creasca, ajungand acum la peste 70.000 de lucrari de arta expuse si un spatiu dedicat de 60.600 metri patrati, iar muzeul este poate cel mai cunoscut din intreaga lume. La mai bine de doua secole de la deschiderea sa oficiala este nevoie de 2000 de angajati care sa intretina institutia si sa primeasca cele aproximativ zece milioane de vizitatori ce trec in fiecare an pragul Muzeului Luvru.
Dar la inceputurile sale unul dintre simbolurile culturale mondiale a fost de fapt o fortareata construita la porunca regelui Filip al II-lea, care isi dorea astfel sa apere partea de vest a Parisului de invaziile din nord. Era pentru sfarsitul secolului o constructie impresionanta: turnuri fortificate, un sant cu apa, bastioane. Abia din secolul XVI, dupa ample modificari, avea sa devina palat regal.
Napoleon a fost incantat de muzeu si i-a dat chiar numele de Musee Napoleon, completandu-i colectiile cu alte 5000 de opere de arta, care aveau sa fie returnate proprietarilor de drept dupa infrangerea sa. Si ca o nota de culoare, lui Napoleon Bonaparte ii placea Mona Lisa. Chiar foarte mult. Asa ca nu a ezitat sa puna tabloul pe unul dintre peretii dormitorului sau.
O perioada sumbra pentru Muzeul Luvru au fost anii celui de Al Doilea Razboi Mondial, cand pentru o vreme soarta institutiei a depins de foarte putin. Pe 27 august 1939 cele mai multe lucrari expuse aici – peste 20.000 – au fost luate de curatori si evacuate. In final o adevarata caravana de peste 30 de camioane a scos in afara orasului cele mai importante lucrari, ascunzandu-le in diferite locuri, mai ales in vechi vile si castele. O operatiune de amploare, ce a salvat poate comorile de la Luvru, cu putin timp inainte ca Franta sa se prabuseasca in fata Germaniei.
Redeschis in perioada ocupatiei germane, Luvrul era (spre furia noilor cuceritori) doar un sir de holuri si sali goale. Mai ramasesera doar sculpturile prea greu de mutat. Asa ca in loc sa fie din nou un muzeu, trupele naziste au folosit spatiul ca un depozit de arta, unde erau catalogate, ambalate si expediate operele si obiectele personale confiscate de la familii franceze. Si nu a fost singurul muzeu francez folosit astfel. Multe dintre operele astfel dobandite au ajuns in colectiile unor oficiali nazisti, altele au fost distruse ori vandute unor colectionari. Abia dupa sfarsitul razboiului muzeul va reveni la stralucirea de odinioara si va continua extinderea.
Piramida de sticla ce a devenit si ea o parte a muzeului a starnit destule controverse, dar si suficiente elogii atunci cand a fost prezentata publicului, in 1989. Unii au vazut ca o adaugire modernista si interesanta adusa unei institutii ce simboliza cultura franceza, altii ca o stangace tentativa de a aduce ineditul intr-un spatiu unde nu-si avea locul. Oricum, creatia arhitectului I.M. Pei nu i-a lasat indiferenti pe parizieni si, repetand la o scara mai modesta ce se intamplase cu Turnul Eiffel, astazi este un obiectiv reprezentativ al orasului.
Colectiile Muzeului Luvru sunt impartite astazi in opt sectiuni: antichitati egiptene, antichitati orientale, antichitati grecesti, etrusce si romane, arta islamica, sculptura, arta decorativa, pictura, arte grafice.
Din cele aproximativ 7500 de tablouri aflate in colectiile muzeului, peste 65 la suta dintre ele sunt semnate de pictori francezi. In total in colectii se afla peste 380.000 de lucrari, majoritatea fiind insa in depozite si prezentate in expozitii temporare periodice.
Muzeul Luvru este unul dintre cele mai populare din lume. Numarul mediu de vizitatori ce aleg in fiecare zi sa il viziteze este de 15.000, peste 70 la suta dintre ei fiind turisti straini.
