Jurnalist, dramaturg si prozator rus, Mihail Bulgakov este unul dintre cei mai cunoscuti autori rusi ai secolului trecut, stilul sau fiind marcat mai ales de influenta lui Gogol, unul dintre maestrii pe care ii admira.
Bulgakov s-a nascut in 1891 la Kiev, Ucraina, fiind fiul cel mare al unui profesor de la Academia de Teologie din oras. Dupa terminarea liceului urmeaza studii de medicina la Universitatea din Kiev (1909-1916), cu rezultate remarcabile. Fratii sai au luptat alaturi de fortele alb gardiste, dar Mihail a refuzat si a preferat sa practice medicina, incercand sa ramana in afara confruntarilor politice.
Intre 1916-1918 este medic militar, ajungand sa participe la mai multe operatiuni pe front, pentru ca ulterior sa lucreze ca medic provincial in diverse localitati rusesti, experienta pe care avea sa o foloseasca in naratiunea "Insemnarile unui tanar medic", scrisa intre 1925 si 1926.
Intre 1918-1919 a fost medic in Kiev, fiind martor al ocuparii orasului de catre germani si apoi de catre Armata Rosie. Incepe sa ia tot mai multa morfina, dar cu ajutorul primei sotii reuseste sa-si invinga dependenta. In 1921 se decide sa renunte definitiv la medicina pentru a se dedica exclusiv scrisului si se muta la Moscova, incepand sa colaboreze la diverse publicatii, o mare parte dintre acestea fiind cele coordonate de Ministerul Transporturilor, ocazie pentru acesta sa calatoreasca prin Rusia si sa adune material pentru mai multe povestiri si note savuroase, o buna parte publicate in presa vremii.
Din 1921 a lucrat la departamentul literar al Comisariatului Poporului pentru Educatie. Scrie primul sau roman, "Garda Alba", in mare parte o lucrare autobiografica, o relatare a perioadei tumultoase din toate punctele de vedere dintre 1914-1921. Primele doua parti ale romanului sunt publicat in ziarul Rossiya, care se inchide inainte de aparitia celei de a treia parti.
Din 1925 Bulgakov colaboreaza cu Teatrul de Arta din Moscova, scriind si punand in scena mai multe piese, care se bucura de mare succes. Dar atitudinea critica a scriitorului la adresa regimului sovietic il aduce repede in atentia autoritatilor. "Inima de caine", o nuvela fantastica scrisa in 1925 este respinsa de toate publicatiile, considerata nepotrivita si de slaba calitate. De fapt era doar prima dintr-o lunga serie de povestiri, precum "Diavoliada" (in care un biet functionar, prin in angrenajul unei birocratii infioratoare, ajunge sa isi piarda identitatea si in final viata), care ridiculizeaza tocmai politica regimului. In 1928 trei dintre piesele lui Bulgakov, inspirate din romanul "Garda alba", erau jucate in trei teatre moscovite, cu deosebit succes. Bulgakov a devenit aproape peste noapte noul erou al tinerei generatii de scriitori, chiar daca toti criticii oficiali l-au atacat in termeni duri, mai ales pentru maniera in care erau prezentati membrii trupelor albgardiste.
|  |
Paradoxal, "Garda alba" era una dintre piesele preferate ale lui Stalin. Interzisa in 1929, a fost din nou jucata din 1932, dar avea sa fie publicata in volum abia in 1955.
Pana in 1930 lucrarile lui Bulgakov au fost rar publicate, apoi deloc, pe masura ce autoritatile ii interziceau tot mai multe creatii, cum s-a intamplat in 1926 si 1928 cu doua piese de teatru. Revoltat, autorul i-a scris lui Maxim Gorky, plangandu-se ca din cauza cenzurii nu isi poate gasi o sursa de venit, cu atat mai putin linistea necesara creatiei. Cum Gorky nu a putut sa-l ajute prea mult, Bulgakov a recurs la un gest extrem de riscant : a trimis o scrisoare guvernului sovietic, cerand negru pe alb permisiunea de a emigra. Reactia a fost imediata, chiar daca nu cea de care se temea Bulgakov : Stalin personal i-a dat telefon si a decis angajarea scriitorului in postul de asistent de productie in cadrul Teatrului de Arta din Moscova.
La sfarsitul deceniului il gasim pe Bulgakov scriind librete si jucand rolul de consultant pentru Bolshoi Theatre. Chiar daca protectia lui Stalin il ferea pe Bulgakov de arestari, perchezitii si chiar de o executie sumara, in ton cu epoca, nu insemna ca avea mai mult succes ca autor. Scrierile sale ramaneau nepublicate, in ciuda petitiilor si protestelor acestuia. In "Roman teatral" Bulgakov va descrie toate esecurile si refuzurile pe care le-a intampinat, criticile dure si ezitarile pe care ajunsese sa le simta in fata propriei opere, deznadejdea de care se simtea cuprins prea des.
Cea mai importanta carte a lui Bulgakov este fara indoiala romanul "Maestrul si Margareta", o scriere fantastica in care Diavolul, deghizat in profesor si ajutat de cativa demoni, provoaca haos in Moscova. Lucrarea ar fi putut vedea lumina tiparului, dar Bulgakov a refuzat cu inversunare sa faca modificarile cerute. Desi pana la sfarsitul vietii a sperat intr-un miracol, cartea avea sa fie publicata postum, in 1966-1967 (o varianta prescurtata), prima editie completa datand din 1973, iar o alta din 1989. Intial romanul a aparut in episoade in ziarul Moskva. Au existat doua versiuni ale cartii, una dintre ele scrisa acasa si o alta in perioada in care locuia impreuna cu una dintre amantele sale. Satira cartii este in buna parte indreptata impotriva lacomiei, vanitatii si micimii sufletesti, cu care Bulgakov se confruntase in repetate randuri.
Bulgakov a fost casatorit de trei ori : cu Tatiana Nikolaevna Lappa (1913), Liubov Evgenevna Belozerskaia (1924) si Elena Sergeevna Shilovskaya (1932), fiecare incepand sa il sustina din rasputeri pe scriitor. Ultima sa sotie i-a fost alaturi in timp ce scria "Maestrul si Margareta", ajutandu-l nu o data sa iasa din crizele de depresie, cu accente paranoice, cu care se lupta tot mai des. Scriitorul a murit pe 10 martie 1940 la Moscova, chiar cand lucra la "Zapada neagra". Abia din 1980 operele lui Bulgakov au putut fi publicate in Rusia, dupa o perioada de cenzura care durase decenii.
Este considerat astazi, alaturi de Nabokov si Soljenitin, ca autorul rus care a influentat cel mai mult literatura occidentala a secolului XX, chiar daca operele sale au putut fi cunoscute relativ tarziu.
