 | Editura Compania a lansat pe piata romaneasca o lucrare esentiala si necesara pentru cunoasterea unui deceniu zbuciumat din istoria artelor plastice romanesti, 1940-1950, datorata unuia dintre cei mai cunoscuti cercetatori in domeniu, Mihai Pelin. Nu este prima lucrare ampla - cu siguranta nu va fi si ultima - dar este pana in prezent singura care incearca sa prezinte o perioada putin cunoscuta si supusa in trecut unei drastice cenzuri. |
In doar zece ani Romania trecuse de la monarhie la un regim Antonescu-Sima, apoi la un regim Antonescu, urmat de comunismul care avea sub diverse forme sa conduca tara pentru decenii. Nici artistii nu au putut ramane indiferenti la aceste schimbari, dupa cum demonstreaza si Mihai Pelin, alaturandu-se unui regim sau altuia (unii reusind sa le serveasca pe rand, fara mustrari de constiinta, desi se pune intrebarea cat mai era arta si cat propaganda desantata in lucrarile lor). Unii au ales cauza legionara, si au platit chiar si cu viata aceasta optiune, care a fost adesea sincera. Altii, la fel de sinceri, au crezut in Antonescu si ulterior au ajuns in inchisorile comuniste, lucrarile le-au fost distruse, numele interzis. O a treia categorie, din oportunism sau cu sinceritate, a lucrat pentru regimul comunist, a suportat cenzura si realismul socialist, a facut compromisuri si a castigat sau pierdut totul.
Lucrarile au fost distruse, furate, instrainate, confiscate, s-au creat grupuri si grupulete, s-au nascut si ucis prietenii si frumoase povesti de dragoste. Indiferent de optiunea ideologica, statornica sau de moment, nici un artist nu a putut ramane nepasator la schimbarile din jurul sau. Sunt prezenti nu doar artistii mari, dar si cei mai putin importanti, talentati sau nu, care au beneficiat de favorurile unui regim sau dimpotriva au fost impiedicati sa se afirme. Este o istorie tragica, peste care pluteste mereu spectrul mortii, al inchisorii, al uitarii si distrugerii.
Cu rabdare si minutiozitate Mihai Pelin incearca sa recreeze acei ani dintr-o arhiva documentara in egala masura impresionanta si fragmentata. Multe surse au fost distruse sau pierdute de-a lungul timpului, despre multi artisti datele sunt vagi sau contradictorii, ceea ce nu il impiedica pe cercetator sa povesteasca totul, intr-o admirabila sinteza. Volumul, impresionant ca dimensiuni, este insotit si de ilustratii deosebite, multe inedite, fragmente din critica artistica a epocii, comentarii. Este cartea esentiala pentru istoria artei acelei perioade, fara de care pe viitor nici o bibliografie nu poate fi completa. Mai mult decat atat, este si o istorie vie, scrisa atunci de artisti pentru care creatiile lor erau mai importante decat orice si care au facut sacrificii pentru a putea lucra, atunci cand erau interzisi, alungati din expozitii pe diverse criterii sau inlocuiti de nume astazi uitate.
Mihai Pelin, Deceniul prabusirilor (1940 - 1950). Vietile pictorilor, sculptorilor si arhitectilor romani intre legionari si stalinisti, Editura Compania, Colectia Clarobscur, Bucuresti
