Nascut pe 12 noiembrie 1929 in Garmisch-Partenkirchen, Bavaria, Michael Andreas Helmuth Ende a fost unicul copil al lui Edgar Ende, pictor suprarealist care il va incuraja de la bun inceput sa citeasca, sa iubeasca arta si mai ales sa descopere libertatea mediului boem al vremii, atat de diferit de atmosfera conservatoarea si tot mai tensionata a epocii, mai ales dupa ce familia se muta la Munchen. Michael Ende va trece prin tragedia celui de al Doilea Razboi Mondial refugiindu-se inca din anii de scoala in poezie si literatura. Cand in 1944 atelierul tatalui este distrus intr-un bombardament, o mare parte dintre lucrarile sale fiind pierdute pentru totdeauna, viitorul scriitor se decide ca nu va participa in niciun fel la lupta unui regim care ii trecuse si tatal pe lista "pictorilor degenerati" si, in 1945, il gasim intr-o mica grupare de rezistenta bavareza. Isi termina studiile liceale in 1945, la Stuttgart, perioada in care este tot mai atras de ideea unei cariere de scriitor profesionist, chiar daca intr-o Germanie distrusa de razboi ideea parea pur si simplu absurda, iar speranta emigrarii un vis prea indepartat. Se implica in cercurile literare ale vremii, descopera fascinat dadaismul si citeste enorm, mai ales poezie, incercand chiar sa devina actor si dramaturg. Tocmai aceasta deschidere neasteptata pentru parintii sai spre lumea teatrala ii va aduce o bursa de doi ani la Scoala Otto Falckenberg din Munchen, si pentru cativa ani va juca pe scena, fara prea mare succes, roluri mici si insignifiante, prost platite, desi recunostea mai tarziu ca experienta de viata avea sa il marcheze si sa ii influenteze decisiv scrierile de mai tarziu. Si daca nu si-ar fi imaginat pe atunci ca va deveni unul dintre cei mai de succes autori de carti pentru copii din toate timpurile, in anii 50 il regasim fascinat de atmosfera cabaretului, compune monologuri si mici momente comice, chiar isi incearca talentul ca critic de film. Totul intr-o cautare ce parea fara sfarsit, dar care il duce treptat in directia pe care o intuia, fara sa o poata identifica.
Spre sfarsitul deceniului, dupa cum povestea mai tarziu, a inceput sa lucreze la primul sau roman, care va fi nu doar o carte pentru copii, dar un bestseller ce il va impune in scurta vreme ca o voce inedita, puternica si usor de recunoscut - Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva. O carte masiva pentru genul ei, cateva sute de pagini care i-au facut pe numerosi editori (asa cum se intampla adesea cu un viitor roman de succes) sa respinga manuscrisul, care avea sa apara abia in 1960, fiind un an mai tarziu premiat ca cea mai buna carte pentru copii din Germania. Aveau sa urmeze si alte premii si distinctii, inclusiv o surprinzatoare nominalizare la prestigiosul Premiu Hans Christian Andersen, si pentru prima oara Ende stia ca a gasit drumul pe care vrea sa mearga. Urmeaza al doilea roman cu Jim Nasturel, adaptarea cinematografica, versiunea pentru radio si televiziune, reeditari peste reeditari si traduceri. Continua sa scrie, si in sfarsit avea si nivelul financiar care ii permitea sa fie nu doar independent, dar sa se dedice exclusiv literaturii pentru copii. Se va dovedi de altfel un autor prolific si de succes, cu peste 30 de carti publicate, insa atunci in anii '60 nu stia ca va mai dura pana va scrie capodopera sa.
Publica in 1973 Momo, un alt mare succes, si aproape ca nu exista an in care in librarii sa nu apara o noua carte semnata Michael Ende, cel mai adesea un succes rapid. Insa in 1979 publica Povestea fara sfarsit, considerata astazi unul dintre cele mai bune romane pentru copii aparute vreodata, tradusa, ecranizata, imitata si transpusa inclusiv sub forma jocurilor video (mai tarziu), titlu care il impune in toata lumea dupa aparitia traducerii engleze si a talmacirilor din mai multe tari. Michael Ende va continua sa scrie, si chiar daca toate titlurile ulterioare se vor vinde bine si vor fi editate si in alte tari, Povestea fara sfarsit ramanea capodopera sa.
Michael Ende a fost casatorit de doua ori. Prima sa sotie, actrita Ingeborg Hoffmann a fost marea influenta si principalul sau sprijin in perioada de inceput a carierei de scriitor, si cuplul avea sa locuiasca pret de aproape 15 ani in Italia, la Genzano, autorul revenind in Germania doar dupa pierderea sotiei. S-a recasatorit in 1989 cu Moriko Sato (Ende era un admirator al Japoniei mai ales pentru cultura si mitologia tarii, si se bucura acolo de o popularitate greu de egalat.)
Michael Ende a murit in 1994.
Foto: bookfans.net
