Intr-o statie plafonul din roca aspra, neregulata, este acoperit de un albastru azuriu, strabatut de un curcubeu in culori vii. In alta pe un perete poate fi admirata o pictura murala de mari dimensiuni intr-o maniera amintind de Diego Rivera, sotul mult mai cunoscutei Frida Kahlo, in vreme ce in alta puteti vedea o instalatie asemanatoare unei diorame, un masiv elan a carui postura si imagine de ansamblu ar putea fi o trimite la similarele creatii marca Damien Hirst. Daca in majoritatea statiilor de metrou din lume singurele elemente decorative sunt reclamele (fara sa lipseasca atat de controversatele graffiti) in Stockholm reteaua de transport cu cele peste 100 de statii ale sale a devenit in decursul timpului cea mai lunga galerie de arta din lume, o pinacoteca secventiala cu o vechime de cateva decenii. Nu putini sunt turistii care isi fac timp pentru a vizita macar cateva dintre statiile de metrou devenite spatii expozitionale (peste 90 dintre ele) si nu veti vedea acolo doar pictura murala ci si instalatii, mozaicuri, sculptura, de la compozitiile postmoderne la cele in care elementele decorative traditionale pentru spatiul scandinav sunt folosite pentru alcatuirea de noi forme si directii, totul in combinatii de culori clasice sau dimpotriva surprinzatoare, socante, reusind sa scoata atmosfera unei statii de metrou din cenusiu si plictisitor. Si cum nu se plateste nimic in plus (in afara calatoriei cu metroul) cea mai lunga galerie de arta din lume are parte si de un numar impresionant de vizitatori in fiecare zi. Deschisa oficial pentru public in 1950 (constructia incepuse in 1941) reteaua de metrou din Stockholm a reusit in buna masura sa rezolve inca de atunci problema transportului intr-o maniera moderna si rapida, insa de la inceput autoritatile au realizat ca au nevoie sa schimbe intr-un fel aspectul statiilor, care oricat ar fi fost de ingrijite si curate pareau totusi banale, plictisitoare, lipsite de farmec. Utile, fara indoiala, functionale, sigure, dar nimic mai mult.
Privit de la inceput de locuitorii orasului ca un proiect inspirat si binevenit, tinta unui val de vandalism (prea putine distrugeri directe, mai mult graffiti) in anii 80, transformarea statiilor de metrou din Stockholm in spatii expozitionale, aducand arta contemporana in subteran si integrand-o experientei cotidiene, poate fi un model si o sursa de inspiratie, dar sigur a devenit repede o atractie turistica si o piesa atat de necesara construirii unei identitati culturale.
Foto: visitstockholm.com, subartsf.org
