Sunt marii interpreti ai zilelor noastre, care traiesc o cursa infernala. il ascultam ieri la Radio Romania Muzical pe dirijorul Vasili Sinaiski si raspunsul lui la intrebarea „ce conteaza astazi pentru a fi un dirijor important?”. Iar raspunsul lui a fost, surprinzator, poate: „forma fizica. Pentru ca acum lucrez cu 4 orchestre pe luna, la presiunea managementului. Deci trebuie sa ai un fizic robust”.
Maurizio Pollini – un antipoet al pianului
Nu stiu cat de robust este de fapt fizicul pianistului italian Maurizio Pollini, care in ianuarie va implini 73 ani, dar care canta cu acelasi succes nedezmintit, pe marile scene, de mai bine de 40 ani. si care tocmai si-a incheiat un lung turneu salutat la unison de critici in Statele Unite ale Americii. Un pianist care isi lanseaza zilele acestea, in 17 noiembrie 2014, al 104-lea disc care ii apare la celebra casa Deutsche Grammophon. Un disc emblematic, pentru ca inchide un ciclu: integrala celor 32 de sonate pentru pian de Ludwig van Beethoven. Sunt 8 discuri in aceasta integrala – primul dintre ele a aparut in urma cu 40 ani. Asadar, practic, intreaga lui cariera de pianist, Pollini a lucrat la aceasta integrala ce poate fi privita ca alpha si omega al repertoriului pentru pian, un sumum al posibilitatilor expresive ale pianului si mai mult, al conceptiei muzicale si filosofice beethoveniene.
Pe discul lansat in 17 noiembrie figureaza 5 sonate: cele trei sonate op.31, dintre care a doua, intitulata „Furtuna” este si cea mai cunoscuta, alaturi de cele doua miniaturale sonate op.49. Iar in 10 noiembrie s-a lansat si un box cu toate cele 8 discuri din integrala Beethoven cu Pollini.
Ceea ce este in primul rand izbitor cand asculti discul cu sonatele op.31 si 49, care inchide o epoca din viata lui Pollini, este cat de bine canta Pollini la aproape 73 ani – acuratete, stralucire, impecabil tehnic. Expresiv, intalnim acelasi stil care l-a consacrat – nu intamplator l-am numit un antipoet al pianului, pentru ca nu am stiut cum as fi putut exprima mai bine lipsa totala de efuziuni romantice a interpretului. Desi este italian, Pollini are mai curand un spirit germanic, introvertit, foarte departe de exaltarile latine. si daca in precedentul disc al integralei Beethoven, cu sonatele op.7, 14 si 22, aparut in 2013, mi s-a parut ca atitudinea lui glaciala este totusi inadecvata, pe acest disc, mi se pare ca Pollini imbina mult mai bine spiritul muzicii cu viziunea lui asupra ei – si discursul rezultat este interesant si captivant pentru ascultator.
Valentina Lisitsa – pianista youtube
Da, asa o cunoastem pe Valentina Lisitsa – drept pianista youtube, pentru ca, in mod atipic pentru un interpret de muzica clasica, asa si-a construit si isi sustine notorietatea.
Valentina Lisitsa implineste in curand 45 de ani – deja poate fi considerata „batrana” in peisajul dominat de nume ale unor muzicieni din ce in ce mai tineri. A studiat pianul de la 3 ani, dar din 1991, cand s-a stabilit in Statele Unite ale Americii, a renuntat sa desfasoare o cariera de pianist concertist tocmai pentru ca nu vroia sa fie inca o pianista rusoaica blonda – asa ca s-a angajat ca un marunt functionar al administratiei americane.
Din 2007 insa (avea deci 38 ani) s-a apucat sa posteze pe youtube clipuri cu ea interpretand muzica clasica – iar succesul a fost atat de mare, incat in 2012 casa Decca i-a oferit un contract, iar marile scene i s-au deschis in fata. Pe Lisitsa am putut sa o ascultam si la Bucuresti intr-un recital anul trecut, in noiembrie.
Ea este exactul opusul lui Pollini – o pianista eclatanta, stralucitoare, expansiva, perfecta tehnic. De aceea si abordeaza indeobste un repertoriu de virtuozitate. Pe ultimul ei disc, lansat in 10 noiembrie 2014, regasim cateva dintre cele mai dificile lucrari pentru pian toata literatura universala: seturile de studii op.10 si op.25 de Frederic Chopin, alaturi de studiile simfonice de Robert Schumann. Oricum, numai alaturarea in sine atrage atentia, pentru ca niciun alt pianist nu a avut curajul, pana acum, sa propuna unei mari case de discuri un asemenea maraton – macar pentru ca trebuiau sa cante studiile de Chopin si Schumann atat de repede incat sa incapa in maxim 85 de minute cat poate cuprinde (la limita) un disc.
Lisitsa este o pianista foarte tehnica – aspect care nu e deloc de neglijat; nu stiu prea multi pianisti care egaleze performantele ei. Totusi, as fi simtit nevoia unei mai mari speculari si a aspectelor muzicale din aceste studii pe care Chopin si Schumann le-au scris nu numai pentru exersarea capacitatilor motrice ale pianistului, ci si pentru exersarea expresivitatii.
Dar si eu pot fi subiectiva.
Pana la urma, ca la orice votare, alegerea apartine cetateanului. Adica, dvs., celor care puteti asculta aceste discuri fie la radio (discul lui Pollini este difuzat de Radio Romania Muzical luni, 17 noiembrie, de la ora 19 si duminica, 23 noiembrie, de la ora 13.05), fie pe site-ul campaniei „Voteaza discul de muzica clasica al anului 2014”. (www.romania-muzical.ro/voteaza2014). Discurile sunt disponibile si in Romania in magazinele de specialitate sau la www.deutschegrammophon.com sau www.deccaclassics.com. Cristina Comandasu
Comunicat
