Manastirea din satul argesean Valea Manastirii este mai putin cunoscuta decat alte asezaminte din Muntenia, desi i s-ar cuveni pe drept aceeasi cinstire ca si Coziei, manastirii Snagov sau celorlalte simboluri nationale promovate peste hotare. Nu este de mirare deci, ca numai cine cunoaste bine locurile sau a avut norocul sa afle despre existenta lor, ajunge dinaintea zidurilor greu incercate de trecerea timpului pentru a se inchina.
Istoria locasului din comuna Titesti se impleteste pe alocuri cu insasi istoria Tarii Romanesti. Manastirea a fost ctitorita la poale de deal in mijlocul unul codru, de egumenul de la Curtea de Arges, Radu Paisie, intre anii 1512-1544. Asa cum se stie din documente, acesta va ajunge mai tarziu in scaunul Tarii Romanesti, reusind sa pastreze titlul de domn 10 ani, pana la exilarea sa de catre turci in Egipt.
Desi a indurat numeroase cutremure, furtuni si vitregii ale istoriei, monumentul poarta pecetea stilului arhitectural romanesc atat in ceea ce priveste interiorul cat si elementele din exterior. Constructia actuala prezinta elemente regasite si la biserica Manastirii Dealu de langa Targoviste.
Biserica are un pridvor semi-deschis, inalt de peste trei metri, sustinut in fata de patru coloane, si cu pictura in fresca. Desi sterse, culorile au aceeasi putere ca la inceput sa intruchipeze stralucirea cea negraita a dumnezeirii. Una dintre scenele careia zugravul i-a acordat un spatiu deosebit in pridvor este “Judecata de Apoi”, in care se vad dreptii petrecand in sanul lui Avraam iar pacatosii primindu-si osanda vesnica.
Si in interior pictura este de exceptie. In anumite registre din naos si altar se vad cele trei straturi succesive de pictura: primul de la 1548, al doilea de la 1746, din timpul Egumenilor Damaschin si Partenie, iar cel de-al treilea din 1846.
Pardoseala bisericii este formata din lespezi de piatra iar acoperisul din sindrila. Fatadele exterioare din caramida aparenta au trei randuri de caramizi profilate in dinti de fierastrau.
Biserica svelta are pe naos o turla cilindrica in interior si octogonala la exterior, luminata de opt ferestre si cu acoperisul piramidal. Turla a fost realizata in timpul lui Dimitrie Bibescu Voievod si a Mitropolitului Neofit, cand s-a si repictat sfantul locas. Tot atunci a fost inlocuita vechea catapeteasma. Acum se reparara turla degradata (numai in exterior), pastrandu-se pictura originala de la 1846.
In august 2012, arheologii au descoperit in timpul unor lucrari de reabilitare efectuate in biserica, o serie de bijuterii, printre care doua inele cu efigie, alaturi de trei schelete. Cei ingropati aici trebuie sa fi fost, teoretic, rude ale calugarului Radu Paisie, sau daca nu, cel putin persoane de rang inalt ale Tarii Romanesti.
Viata monahala a continuat pana la secularizarea averilor manastiresti din 1864, moment din care va fi transformata in biserica de mir pentru crestinii din sat. Astazi, manastirea este din nou vietuita de calugari, cu toate ca numarul acestora este deosebit de redus (3 vietuitori in 2009).
Manastirea este situata pe Drumul National 73 (Pitesti - Campulung - Rucar - Brasov) la kilometrul 20, ramificatie dreapta inca doi kilometri, spre Titesti. De aici pana la manastire mai sunt doar sase kilometri.
Sursa foto: crestinortodox.ro
I. C.
editor artline.ro
