Imaginea unui magarus bland, carand linistit cateva zeci de carti (de la cele cu ilustratii si bibliografia scolara obligatorie la romane clasice) ar parea mai curand desprinsa dintr-un film-cult, insa pentru Afla si Beto, doi magarusi din Columbia, aceasta a fost realitatea cotidiana pret de multi ani. Si daca altfel ar fi fost nevoiti sa munceasca din greu in fiecare zi, in anonimat si probabil suportand toanele vreunui stapan crud, cei doi magarusi au devenit biblioteci-mobile pentru zonele rurale ale Columbiei, reusind sa le aduca celor de aici biblioteca pana in pragul casei. Iar numele proiectului gandit de Luis Soriano a fost, se pare, mai mult decat inspirat: Biblioburro. Cand Luis Soriano a inceput acest proiect cultural de pionierat, in buna masura datorita propriei pasiuni pentru carti, nimeni nu i-ar fi dat nu doar fonduri sau o mana de ajutor, dar nici macar vreo sansa. Soriano crescuse inconjurat de carti si avusese sansa (uneori inaccesibila unui copil) de a citi mult si divers inca din anii copilariei si adolescentei, asa ca mai tarziu a fost firesc sa faca pasul urmator. Cu o diploma care ii permitea sa predea literatura spaniola si lucrand ca profesor la scoala primara, Soriano si-a dat seama ca si in La Gloria, Columbia, saracia putea sa fie invinsa, macar partial, cu putina ingeniozitate. Vazand cum micii sa scolari il urmaresc vrajiti
cand le povesteste despre cartile pe care ar fi trebuit sa le citeasca, traind prin intermediul naratiunii o buna parte din bucuria lecturii, Soriano a inteles ca daca nu exista o biblioteca, atunci aceasta trebuie sa apara. Si daca un cititor nu poate sau nu stie sa ajunga la ea, atunci biblioteca va veni la el. Nu era, fireste, o idee inedita. Bibliotecile mobile existasera si in trecut, dar in regiunea saraca in care lucra Soriano a fost o premiera. Iar cand entuziastul invatator a pornit, mergand din usa in usa cu un "fond de carte" ce numara putin mai mult de 70 de titluri, era spre sfarsitul anilor '90 ai secolului trecut si parea doar un alt idealist. Cand un popular jurnalist si scriitor, Juan Gossain, a acceptat sa ii trimita ultima sa carte, parea doar un alt pas, foarte mic. Dar cand Gossain a vorbit de biblioteca-mobila in emisiunea sa au inceput sa curga donatiile, si nu a durat mult pana cand Soriano sa aiba peste 4800 de titluri, si nu doar carti de copii.
Iar dupa ce i-a ales pe cei doi magarusi ca ajutoare si ideale mijloace de transport, Alfa si Beto au invatat ca in fiecare zi de miercuri si de sambata desagii vor fi plini de carti, si vor pleca in trei in satul ales de bibliotecarul-profesor. Mii de copii au avut astfel sansa de a citi prima lor carte, de a fi ajutati la lectii, de a imprumuta romanele si cartile despre care alti copii le povestisera, si totul gratuit, datorita eforturilor unui singur om. Si chiar daca Luis Soriano a fost pana acum victima talharilor (care nu au avut ce sa ii fure) si a unui accident in drumurile sale, nu doar ca nu vrea sa renunte la magarusii sai bibliotecari, dar incearca sa construiasca si o biblioteca fizica, pentru toate varstele. Si chiar cand a devenit eroul unui documentar marea sa bucurie a fost ca in acest fel va primi mai multe donatii de carte, si nu ca a fost laudat pentru proiectul sau.
Foto: elbiblioburro.blogspot.com
