"Oare nu ati observat ca dintre toti oamenii frumosi doar acel chip cu adevarat frumos este cel care ii atrage pe cei care il privesc si nu podoabele sau ornamentatiile ? Si nu vi s-a intamplat sa vedeti cum oameni cu adevarat frumosi si tineri isi diminueaza farmecul prin prea multe podoabe ? "
Leonardo da Vinci.
Unul dintre cele mai cunoscute si pretioase tablouri din lume, Mona Lisa este cea mai importanta lucrare a lui Leonardo da Vinci si una dintre cele mai misterioase compozitii din istoria artei. Pictata pe un panou din lemn de plop, cu dimensiunile de 77x53 cm, i-a facut pret de secole pe experti sa se intrebe care este misterul acestui tablou. Cine este personajul, de ce zambeste astfel, cum a ajuns Leonardo sa realizeze acest tablou, de ce si pentru cine ?
La inceput lucrarea era sensibil mai mare decat in prezent, pentru ca Mona Lisa era incadrata de doua coloane, tabloul fiind taiat ulterior. Tocmai din acest motiv multi din cei care il privesc nu isi dau seama ca Mona Lisa se afla de fapt pe o terasa. Multe alte detalii ale compozitiei, unele foarte importante, nu mai sunt vizibile astazi, fiind afectate de trecerea timpului, de restaurari nereusite si de interventii facute de-a lungul timpului.
Dar elementele esentiale ale acestui faimos tablou se pastreaza si astazi : fundalul detaliat, care se pierde in atmosfera invaluita in ceata (tehnica "sfumato"), Mona Lisa, inconfundabila si in special zambetul acesteia.
Se pare ca Francesco di Bartolommeo di Zanobi del Giocondo, unul dintre cei mai cunoscuti si respectati nobili din Florenta, i-a comandat artistului un portret al celei de a treia sotii, Lisa di Antonio Maria di Noldo Gherardini.
Leonardo a inceput sa lucreze la tablou in 1503, cand Mona Lisa avea 24 de ani. Artistul avea sa lucreze la acest tablou pentru urmatorii patru ani, un timp neobisnuit de lung pentru un simplu portret, dar Leonardo gasea mereu ceva de adaugat sau schimbat. Numai ca in 1507, cand artistul a plecat din Florenta, s-a decis sa nu-i mai vanda tabloul celui care il comandase, preferand sa il pastreze. Unii cercetatori cred ca Leonardo a preferat sa pastreze lucrarea pentru ca o considera inca neterminata, altii ca dimpotriva o considera capodopera sa si nu putea accepta sa o instraineze.
Leonardo s-a inspirat adesea din natura pentru lucrarile sale, in opozitie cu nenumaratii artisti care nu faceau decat sa reia aceleasi teme si subiecte abordate de predecesori, realizand noi si noi copii. Artistul credea ca studiul dupa natura era necesar pentru "exersarea metodei creative perfecte si divine". Asa ca Mona Lisa poate fi considerata rezultatul incercarilor maestrului de a imbina natura (reprezentata de fundalul maiestuos) cu frumusetea figurii umane. Iar aceasta dorinta se poate spune ca a reusit, captand pe panza frumusetea reala, autentica, vie a unui model, fara decoratiuni impresionante si luxoase.
Cand Leonardo da Vinci ajungea in Franta, in 1516, tabloul se gasea in bagajele sale. Chiar daca in trecut nu se putuse desparti de Mona Lisa, Leonardo accepta sa vanda lucrarea regelui Francis I, care o va expune in castelul din Amboise. Mai tarziu Mona Lisa va ajunge pe rand la Fontainbleau, Paris, Versailles. Dupa Revolutia Franceza tabloul a fost mutat la Luvru, iar Napoleon avea sa il ia de acolo, punandu-l in propriul dormitor. Dupa infrangerea lui Napoleon, Mona Lisa a revenit la Luvru.
Din cartea lui Giorgio Vasari "Vietile pictorilor" apare informatia potrivit careia modelul era Lisa Gherardini Giocondo. Abia apoi s-a aflat ca, desi Vasari a fost primul istoric al artei in adevaratul sens al cuvantului si un contemporan al lui Leonardo da Vinci, nu a vazut de fapt niciodata Mona Lisa. Toate informatiile despre celebrul tablou si despre identitatea modelului au fost adunate de Vasari din diverse surse.
Pe 21 august 1911 tabloul a fost furat, iar atunci presa vorbea despre cel mai important furt de arta din istorie. Un paznic al muzeului, italian de origine, a reusit sa plece cu tabloul, disparand imediat din Franta. Dupa cum avea sa povesteasca mai tarziu, dupa ce a fost prins, Vincenzo Peruggia observase ca in colectia nationala a Muzeului Luvru se gasesc numerose tabluri ale maestrilor italieni, despre care credea ca au fost luate de Napoleon. A ales Mona Lisa, pe care o considera cea mai frumoasa dintre toate, pentru a o aduce inapoi in Italia. Capodopera avea sa fie recuperata abia in 1913, cand Peruggia a incercat sa o vanda unui bogat colectionar.
Intreaga poveste a furtului avea sa fie elucidata. Potrivit marturiei, Eduardo de Valfierno, argentinian, il convinsese pe Peruggia sa fure tabloul. Valfierno nu s-a oprit aici, ci a angajat un falsificator care a realizat sase copii, pe care le-a vandut unor colectionari la preturi fabuloase. Astfel Valfierno a reusit sa castige sume impresionante, care ar echivala astazi cu 67 milioane de dolari. Pana in 1913 Peruggia a tinut ascuns tabloul original intr-un cufar, apoi a incercat cu o naivitate uluitoare sa il vanda unui dealer din Florenta. A fost imediat arestat, iar tabloul avea sa revina in Franta dupa ce a fost prezentat in mai multe expozitii din Italia.
In anii '60 - '70 Mona Lisa avea sa fie expusa la New York, Tokyo si Moscova. In prezent se gaseste din nou la Luvru, tabloul fiind protejat de un geam anti-glont, iar reglementarile internationale interzic orice imprumut catre alt muzeu sau galerie.
Nu a fost insa singura data cand Mona Lisa s-a aflat in pericol. Pe 30 decembrie 1956, Ugo Ungaza Villegas, originar din Bolivia, a vizitat Muzeul Luvru, a privit pentru un timp Mona Lisa, dupa care din senin a aruncat cu o piatra in tablou, dar nu a reusit decat sa zgarie putin panza.
