 A fost numit “cel mai rus dintre scriitorii rusi”. Dostoievski era unul dintre admiratorii sai, iar povestirea care da titlul acestui volum (si care este pentru Leskov ce ar fi “Metamorfoza” pentru Kafka) a aparut pentru intaia oara in paginile revistei Epoha, condusa chiar de Dostoievski. Si nu a fost singurul nume urias din literatura care il citea si apreciat pe Nikolai Leskov pentru povestirile sale mereu vii, mereu surprinzatoare, cu umor, nostalgie, acel spirit fin al observatorului care stie sa vada si mai ales stie sa povesteasca, naratiuni incantatoare in sine si ca parte a unui intreg ce ii facea pe cititorii de rand sa ii caute numele in paginile revistelor, si pe critici sa il considere inca din timpul vietii o adevarata revelatie. S-a spus chiar ca Leskov a fost unul dintre cei care nu doar ca a inteles cu adevarat “sufletul rus”, cu abisurile, dramele, plictisiseala si excesele sale, dar a stiut sa isi gaseasca eroii in jurul sau cu acel instinct pe care doar Cehov poate ca l-a mai avut in epoca, si chiar mai tarziu.
A fost numit “cel mai rus dintre scriitorii rusi”. Dostoievski era unul dintre admiratorii sai, iar povestirea care da titlul acestui volum (si care este pentru Leskov ce ar fi “Metamorfoza” pentru Kafka) a aparut pentru intaia oara in paginile revistei Epoha, condusa chiar de Dostoievski. Si nu a fost singurul nume urias din literatura care il citea si apreciat pe Nikolai Leskov pentru povestirile sale mereu vii, mereu surprinzatoare, cu umor, nostalgie, acel spirit fin al observatorului care stie sa vada si mai ales stie sa povesteasca, naratiuni incantatoare in sine si ca parte a unui intreg ce ii facea pe cititorii de rand sa ii caute numele in paginile revistelor, si pe critici sa il considere inca din timpul vietii o adevarata revelatie. S-a spus chiar ca Leskov a fost unul dintre cei care nu doar ca a inteles cu adevarat “sufletul rus”, cu abisurile, dramele, plictisiseala si excesele sale, dar a stiut sa isi gaseasca eroii in jurul sau cu acel instinct pe care doar Cehov poate ca l-a mai avut in epoca, si chiar mai tarziu. Mereu atent, mereu “la panda”, Leskov traia pentru literatura lui, si ar fi interesant pentru cititorul de astazi sa isi imagineze ce ar fi spus scriitorul daca ar fi aflat ca a sa “Lady Macbeth” va ajunge sa inspire nu mai putin de trei ecranizari, devenite clasice, sa fie cea mai cunoscuta si discutata dintre scrierile lui, sa amuze, intristeze si surprinda oameni nascuti la decenii dupa disparitia autorului. Greu de spus cat si-a imaginat Leskov despre destinul postum al paginilor sale. Citite astazi, povestitorul devine martor, naratiune fresca de epoca marcata de o analiza psihologica surprinzatoare, fina, detaliata fara a plictisi, convingatoare fara a deveni didactica si fortata. Lumea lui Leskov este mai presus de toata vie, se ghiceste nu doar inteligenta unui scriitor experimentat si inzestrat spre fericirea lui si norocul celorlalti cu talent nativ, ci si o simpatie pentru eroii sai, un umor care nu devine sarcasm si insulta, harul de a zugravi societate din jurul sau, cu scaderile, infrangerile, petrecerile, iubirile, tristetile si ironiile sale.
Nikolai Leskov, Lady Macbeth din Mtensk, editura Humanitas Fiction, 2022

 
			 
 
			
 
		
































