 | Am scris această carte, nedorind să iau cu mine în eternitate amintirile din deportare pe care am vrut să le afle și cei care nu le-au trăit și nu le vor cunoaște, din fericire, decât din cărți. În final, am simțit că m-am purificat, lăsând în urmă spaimele, angoasele, teama de Securitate și am devenit, din nou, asemenea copilului pur, care a plecat în lume cu sufletul curat, nemaculat de ororile unei lumi nedrepte și neiertătoare. Fără ura și fără spaimele ce m-au însoțit o viață întreagă, mă simt liberă și capabilă să pot ierta pe toți cei care au trimis pe Golgota deportării 823 de oameni, bătrâni și copii, femei și bărbați, familii sau jumătăți de familii, spre a ispăși o vină inexistentă în fața lui Dumnezeu. Fie ca și Acesta să-i poată ierta! Lăcrămioara Stoenescu |
Mi-ar plăcea să știu că această carte va ajunge repede pe masa cititorilor de bună credință, care prea tineri fiind nu au cunoscut direct abjecția regimului comunist sau se îndoiesc de amploarea tragediei prin care am trecut. Ea are toate șansele să convingă întrucât reprezintă povestea mereu emoționantă a copilului care își pierde copilăria. Este, cu alte cuvinte, o carte scrisă din perspectiva unei ființe smulse din universul magic al păpușilor și îmbrâncită nemilos în lumea infernului comunist, unde la numai zece ani va fi însemnată cu fierul roșu și va primi stigmatul de "dușman al poporului".
Eugen Negrici
Lacramioara Stoenescu - Copii - dusmani ai poporului, Editura Curtea Veche, Colectia Memorii si corespondenta, Bucuresti, 2007, pret 30 Ron
