Istoric si critic de arta de origine lituaniana, cunoscut pentru lucrari ca “Evul Mediu fantastic” sau “Anamorfoze”, Jurgis Baltrusaitis s-a nascut pe 7 mai 1903 la Moscova, fiind fiul poetului si diplomatului Jurgis Baltrusaitis, care a fost ambasadorul Lituaniei in capitala rusa din 1920 pana in 1939. Daca la maturitate va fi cunoscut in principal ca autor de limba franceza, Baltrusaitis nu si-a uitat niciodata originile lituaniene, iar in copilarie si adolescenta a avut sansa de a se bucura de cercul de prieteni ai parintilor sai, printre care se numara si Boris Pasternak, autorul celebrului roman Dr. Jivago si laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1958 (la presiunea autoritatilor sovietice a fost nevoit sa refuze distinctia). Ulterior, in 1924, Jurgis Baltrusaitis se muta la Paris si se inscrie la Sorbona, unde il va avea ca profesor pe Henri Focillon, cel care il convinge sa se dedice exclusiv istoriei si criticii de arta. A facut mai multe stagii de cercetare in Georgia, Armenia, Germania, Spania sau Italia, a obtinut un doctorat la Sorbona in 1931 si a fost atasat cultural al Legatiei lituaniene la Paris, pentru ca in perioada 1933-1939 sa predea cursuri de istoria artei la Universitatea din Kaunas (Lituania). Inainte si dupa cel de al Doilea Razboi Mondial a sustinut mai multe prelegeri si conferinte la Sorbona, Londra, la Universitatea Yale, Harvard sau la Muzeul Metropolitan de Arta din New York. A publicat primul sau volum in 1929 (studii asupra artei medievale in Georgia si Armenia), urmat de mai multe carti care au devenit repede titluri de referinta pentru istoria si critica de arta. A murit la Paris, in 1988.
Cateva dintre lucrarile lui Jurgis Baltrusaitis au fost traduse si in limba romana: “Evul Mediu fantastic” (1975), “Oglinda. Eseu privind o legenda stiintifica” (1981), “Formari, deformari. Stilistica ornamentala in sculptura romantica” (1989), “Metamorfozele goticului” (1978), “Aberatii. Legende ale formelor” (1972), “Anamorfoze” (1976).
Foto: babelio.com
