Jocurile de carti, la fel ca jocurile de noroc, devin adesea vicii. Gandindu-ne la numarul cazinourilor deschise in ultimii ani, afirmatia capata culoare si devine foarte reala. Lasand deoparte actuala criza economica din intreaga lume si inchiderea unor cazinouri cu renume in mai toata tara, jocurile de noroc si jocurile de carti inca au "clienti".
Initial jocurile de carti au patruns in Moldova undeva pe la sfarsitul secolului XVII fiind privite de toata lumea ca un soi de distractie ce alunga monotonia si plictiseala. Pasnic si linistit, jocul de carti a "imbolnavit" protipendada din Moldova devenind un viciu greu de stapanit.
Occidentalii cunosteau jocurile de carti inca din secolul XIV. Romanii le-au preluat de la militarii rusi din Moldova si de la calatorii straini. Reteta succesului a fost una simpla. Emotiile generate, placerea de a risca si adrenalina in exces au fost principalele elemente ce au promovat jocul de carti.
In carciumi oricine putea sa invete tainele trisarii contra cost. Afacerea era buna caci informatia putea fi folosita pentru a obtine bani sau putea fi de asemenea vanduta mai departe. Cei de rang mai inalt preferau sa nu frecventeze aceste carciumi. Jucau carti doar in cafenele, cluburi sau saloane particulare.
imagine : Five o'clock la o canasta, trisoarele (Stela Vesa)
La sfarsitul secolului XVIII, in Moldova se juca mariage, pantarola, faraonul sau ghiordumul. Dintre aceste jocuri in topul preferintelor moldovenilor erau ultimele doua. La inceputul secolului XIX au aparut alte jocuri ce aveau sa capteze atentia moldovenilor. Stos, lansquenet si maca, jocuri de noroc, au depasit la capitolul popularitate whist, preference sau piquet, catalogate drept jocuri speculative. In segmentul jocurilor distractive erau incluse ghiordum, kontsina, ramt si calul alb.
In randul femeilor, fie ele tinere sau ceva mai in varsta, era popular patience ca sa isi afle viitorul.
Pasiunea pentru jocul de carti s-a extins usor catre clasa boierimii si mizele cresteau in functie de rangul detinut de fiecare. Efrosina Manu, bunica lui lui Radu Rosetti, era o jucatoare de carti patimasa. Aceasta a lasat urmasilor o datorie de 32.000 de galbeni.
Gheorghe Sion scria ca a fost invitat sa joace carti alaturi de Al. I. Cuza si Smaranda Bals. Acesta a relatat in ale sale scrieri ca a fost surprins de suma pe care o castigase la finele partidei de joc.
Printre impatimitii jocurilor de carti putem aminti si de Nicu Ghica, Ionica Greceanu, Alexandru Sturdza, Duiliu Zamfirescu, Matei Cantacuzino sau Gheorghe Marzescu.
