Scriitor si jurnalist italian, cunoscut mai ales pentru cele trei romane care l-au transformat intr-o celebritate literara internationala - Vicontele taiat in doua (1952), Baronul din copaci (1957), Cavalerul inexistent (1959), Italo Calvino s-a nascut pe 15 octombrie 1923 in Santiago de las Vegas, Havana, Cuba. Tatal, un agronom si botanist respectat, emigrase din Sanremo, Italia, in 1909, stabilindu-se in Mexic, unde a lucrat o perioada pentru Ministerul Agriculturii. Familia Calvino revine totusi in Italia si se stabileste in 1925 la Sanremo, unde se naste in 1927 si fratele viitorului scriitor, Floriano Calvino. Daca familia isi petrece o mare parte a anului la Villa Meridiana, statiune experimentala de cercetari agricole care era si locuinta, mai ales in perioada vacantelor Italo Calvino se muta la San Giovanni Battista, unde avea o mica proprietate. Este mai curand atras de vegetatia luxurianta si de stilul traditional de viata, ale caror ecouri se vor reflecta in primele sale scrieri. Incantat de literatura, dar si de filmele americane (mai ales de desenele animate), incepe sa citeasca poezie si teatru. In 1941 se inscrie la Universitatea din Torino, si incearca sa mearga pe urmele tatalui sau, in speranta unei viitoare cariere de agronom sau cercetator. Un opozant al regimului fascist, se tine la distanta de multi dintre colegii sai, pe care ii suspecteaza ca simpatizeaza cu Mussolini, citeste mult, scrie, viseaza la o opozitie activa. Dupa 1943 refuza serviciul militar si in 1944, aflat in refugiu, va intra in Rezistenta italiana, incurajat si sustinut de familie, facand parte din Brigazile Garibaldi. Se stabileste dupa razboi la Torino si se inscrie la Facultatea de Arte, debuteaza in revista Il Politecnico, si simpatiile sale de stanga il conving sa se implice in viata politica. Lucreaza dupa 1947 ca jurnalist la ziarul comunist L'Unita si la revista Rinascita si debuteaza in volum in 1947, cu romanul Cararea cuiburilor de paianjeni, distins cu premiul Riccione. Dupa un volum de proza scurta incepe sa lucreze ca redactor la editura Einaudi, din 1950, se gandeste sa renunte la literatura, si, in 1951, calatoreste in URSS. Dupa alte trei romane realiste, care nu se bucura de succesul sperat, simte ca a venit momentul unei schimbari.
Scrie in doar 30 de zile, in 1951, Vicontele taiat in doua, aparut in 1952 si prima parte a Trilogiei sale, in egala masura alegorie si povestire fantastica, primit cu entuziasm de critica si mai ales de public. La fel de bine primite sunt celelalte doua volume, Baronul din copaci (1957) si Cavalerul inexistent (1958), si pentru prima oara Italo Calvino simte ca a reusit sa isi regaseasca vocea pe care o cauta. Continua sa scrie si sa publice, dar in 1957, dupa invadarea Ungariei de catre trupele sovietice, paraseste miscarea comunista si, in ciuda conflictelor cu fostii colegi, continua sa publice in publicatii precum Citta aperta, Tempo presente sau Italia Domani. Se casatoreste in 1964 cu Esther Judith Singer, pe care o cunoscuse cu doi ani inainte, iar locul ceremoniei este Havana, o intoarcere la locul copilariei pe care nu apucase sa il cunoasca.
Dupa moartea lui Elio Vittorini, cel mai apropiat prieten si colaborator, care fusese pret de multi ani singurul care il sprijinise pe Calvino, scriitorul se stabileste in 1967 la Paris, unde pare interesat mai curand de autorii clasici - Balzac, Cervantes si Shakespeare - decat de lumea literara franceza contemporana. Incepe sa colaboreze cu ziarul Corriere della Sera. Publica in 1973 romanul Castelul destinelor incrucisate, iar in 1979 ultimul titlu important, Daca intr-o noapte de iarna un calator.
A primit in 1981 Legiunea de Onoare.
Moare pe 19 septembrie 1985 la Siena.
Foto: www.openculture.com
