A fost unul dintre membrii fondatori ai legendarei trupe Guns N' Roses si Velvet Revolver (mai tarziu, alaturi de Slash, Matt Sorum, Scott Weiland). A cantat alaturi de una dintre cele mai populare si iubite formatii din anii 90, un adevarat fenomen care umplea stadioanele din intreaga lume si vindea milioane de albume, schimband radical istoria muzicii rock si lansand piese care au ramas. In egala masura basistul Guns N' Roses a trecut prin perioada sa intunecata, s-a luptat cu dependenta de droguri si alcool, a trebuit sa treaca prin perioada de criza si prabusire a formatiei care insemna totul pentru el, a fost tentat sa abandoneze definitiv muzica si sa se lase infrant de proprii demoni. Pentru ca in final, asa cum povesteste in autobiografia sa, It’s So Easy… si alte minciuni, sa reuseasca sa ia totul de la zero, pastrand dramele si umbrele in minte dar reusind sa urce din nou pe scena. Si sa cante. Cand raspundea unui anunt (semnat Slash) prin care o trupa necunoscuta, anonima, la fel ca mii de alte formatii, cauta un basist, Duff McKagan nu isi putea imagina ca totul se va schimba in scurta vreme. Plecase din Seattle in cautarea succesul, dar in Los Angeles ajunsese doar sa doarma in masina si sa traiasca de o zi la alta, in asteptarea unui moment care va schimba totul. A raspuns, a fost acceptat, si in scurta vreme pe scena muzicala avea sa apara un nou super-grup, Guns N' Roses, care in 1987 lansa Appetite for Destruction, disc plin de forta, originalitate, energie si vitalitate, diferit de tot ce se asculta si canta atunci. Aveau sa vanda peste 100 de milioane de discuri, sa sustina concerte in toata lumea in fata a zeci de mii de fani, sa lanseze videoclipuri care au insemnat enorm pentru generatia anilor '90 si in scurta vreme sa devina una dintre cele mai controversate, scandaloase si adorate formatii rock din toate timpurile. Dupa care, asa cum povesteste Duff McKagan, a venit si previzibilul final, insotit de scandaluri, depresie, senzatia ca totul s-a terminat si ca alcoolul sau drogurile raman singura solutie.
Autobiografia muzicianului este surprinzator de sincera, directa, plina de detalii care vor face deliciul fanilor trupei (si nu numai) dar in egala masura socanta, dureroasa, cu momente in care totul este dus la limita. Nu lipsesc inteligenta si umorul, din fericire, si McKagan are suficienta intuitie cat sa evite momentele fals moralizatoare sau rafuielile tardive. O carte perfecta daca ti-a placut Guns N' Roses in perioada de glorie, daca esti interesat de rock sau daca ai pur si simplu chef sa citeste cateva pagini autobiografice bine scrise.
Duff McKagan, It’s So Easy… si alte minciuni, editura Casa, 2017
