Cate clisee infatisandu-l pe Ion Creanga s-au pastrat? Putine - asa cum s-a intamplat si cu alti colegi de generatie - iar cel mai cunoscut, cu un Creanga masiv si trecut de prima tinerete, imaginea reprodusa din nou si din nou pe nenumarate editii ale scrierilor sale, ramane un mister. Nu se mai stie astazi cine l-a facut, cu ce ocazie, si nici macar anul, care ar putea fi determinat doar cu aproximatie. Va fi platit Creanga pentru fotografie? A fost necesara pentru Junimea sau pentru a fi data ca "suvenir", dupa moda vremii? Greu de spus. Pe atunci o astfel de reproducere, moda "neamteasca" - asa cum "nemtesc" se numea oarecum in deradere tot ce era nou, neobisnuit, importat de la straini - ce nu era pe placul prea conservator al unui invatator si scriitor a carui structura interioara ramasese in principal taraneasca, era costisitoare si nu devenise o obisnuinta.Cu siguranta fostul diacon si dascal - avea sa fie de altfel exclus din randurile clerului
cu un consistent dosar si destul scandal pentru acea vreme - nu era strain de aceasta inventie. Prima reprezentare este un cliseu mai putin cunoscut, cu un Creanga diacon, neverosimil de tanar prin comparatie cu imaginea barbatului matur de mai tarziu, tinand in mana o carte si surprins intr-o postura rigida, neobisnuita cu greoiul aparat de atunci. Imaginea ar fi fost realizata pe cheltuiala Societatii Studentesti "Carmen Sylva" din Iasi, si in ciuda unor retineri este astazi acceptata ca prima reprezentare a lui Creanga. Cea de a doua, cea mai populara, este si cea mai reusita ca imagine fotografica, dar din pacate nici autorul (poate un atelier din Bucuresti, poate din Iasi) nu mai este cunoscut, nici imprejurarea. Multi ani s-a crezut ca exista doar aceste doua imagini, si pentru un Creanga ce prefera mai ales in ultima parte a vietii bojdeuca sa, ritmul patriarhal al vietii de zi cu zi, mesele copioase si linistea care ii permitea sa scrie, erau prea mult.. Mai exista insa cel putin alte doua, rar reproduse si ca atare mult mai putin cunoscute, una cu un Creanga matur, imbracat ca un targovat, intr-un surtuc elegant, in ton cu moda vremii, parand obosit si privind absent, pe langa obiectiv. O alta imagine, aparent realizata in ultima parte a vietii, este un Ion Creanga cu parul si barba tunse foarte scurt, mult imbatranit, insa aparent la fel de corpolent ca in ultimii sai ani.
O surprinzatoare descoperire avea sa fie facuta in 2014 in arhivele Muzeului Literaturii Romane - o imagine din 1885 in care Ion Creanga apare alaturi de N.A. Bogdan si A.C. Cuza. Ferotipul ar fi fost realizat la Slanic Moldova, pe cand Creanga se afla acolo pentru tratament (era deja bolnav si avea sa moara patru ani mai tarziu, in ultima zi a anului 1889). De fapt despre acest cliseu povestea Nicolai-Andriescu Bogdan in "Povesti si bazaconii din Moldova" (volum publicat in 1923), rememorand cu umor "lupta" dusa pentru a-l convinge pe Creanga sa se fotografieze alaturi de scriitorul N.A. Bogdan si viitorul politician A.C. Cuza.
Cum in statiune venise un fotograf care "poza pe tinichea", dupa cum povesteste autorul, cei doi mai tineri admiratori ai lui Creanga au insistat in repetate randuri, insa scriitorul din Humulesti refuza mereu cu umorul specific. Sau, cum scrie N.A. Bogdan, replica lui Ion Creanga ar fi fost "Decat sa dau un francusor ca sa ma vad lat pe tinichea, mai bine cumpar cu el un cosulet de branza sau de pastravi si mi-a prii mai bine decat tinicheaua...". A durat ceva pana cand scriitorul sa se lase convins, si sa fie imortalizat intre cei doi. Un document important pentru istoria literara, la un pas de a fi pierdut in arhive. Si poate ca tocmai in vechile colectii de documente s-ar putea ascunde si alte astfel de reprezentari.
Foto: wikipedia.org, oradestiri.ro
