Paul Renoir s-a nascut pe 25 februarie 1841 la Limoges, Franta. La scurt timp dupa nasterea artistului, familia Renoir s-a mutat la Paris. Deoarece baiatul dovedise de la bun inceput un talent deosebit la desen, s-a angajat ca ucenic intr-o fabrica de portelan, unde decora farfurii. Dupa ce fabrica s-a inchis, a lucrat pentru fratele sau mai mare, decorand evantaie. In acesti ani de inceput Renoir obisnuia sa mearga adesea la Muzeul Luvru, unde petrecea ore intregi studiind lucrarile vechilor maestri francezi, mai ales cele semnate de pictori ca Antoine Watteau, Francois Boucher sau Jean Honore Fragonard. Respectul si admiratia pe care le avea pentru acestia aveau sa-l influenteze profund in cursul carierei sale, ajutandu-l sa isi formeze un stil propriu.
Din deceniul al saptelea al secolului XIX in pictura franceza a izbucnit o adevarata revolutie. Incurajati de artisti consacrati precum Courbet si Manet, mai multi pictori tineri au inceput sa caute si sa inventeze alternative la traditiile picturii occidentale, care se impusesera de la inceputurile Renasterii. Acesti artisti s-au inspirat direct din natura si din societatea franceza in randurile careia se aflau. Ca rezultat direct lucrarile lor aveau un aer de prospetime si spontaneitate care le distanta vizibil de stilul vechilor maestri. Noua arta folosea jocuri vibrante de lumini si culoare in locul cafeniului si negrului si a tonurilor sumbre care dominasera in trecut pictura. Aceste caracteristici anuntau inceputul artei moderne.
Anii de inceput
In 1862, Renoir s-a decis sa inceapa serios studiile de pictura si s-a inscris la Atelier Gleyre, unde avea sa ii intalneasca pe Claude Monet, Alfred Sisley si Jean Frederic Bazille. In urmatorii sase ani stilul lui Renoir a fost profund influentat de Gustave Courbet si Manet, cei mai inovatori artisti ai decadei 1850-1860. Influenta lui Courbet este evidenta mai ales in tehnica folosita in compozitia "Diane Chasseresse" (1867), iar cea a lui Manet in tonurile din "Alfred Sisley and His Wife" (1868). In acelasi timp ambele tablouri relevau un simt al intimitatii care va caracteriza stilul lui Renoir.
Deceniul al saselea al secolului XIX a fost o perioada foarte dificila pentru Renoir, care de multe ori era prea sarac pentru a-si cumpara culori si panze, mai ales dupa ce la Saloanele din 1866 si 1867 lucrarile sale au fost respinse. Abia in 1868 organizatorii i-au acceptat cu ezitari tabloul intitulat "Lise". A continuat sa lucreze chiar si in aceste conditii, descoperind treptat si stilul contemporanilor sau Camille Corot si Eugene Delacroix, stilul celui din urma lasandu-si o puternica influenta in liniile din "Odalisque" (1870).
Renoir si Impresionismul
In 1869 Renoir si Monet au lucrat impreuna la La Grenouillere, langa Sena. Ambii erau de-a dreptul obsedati de jocurile de lumina si apa, pe care incercau cu inversunare sa le transpuna pe panza. A fost un moment important in evolutia Impresionismului prin atentia maniacala si tehnica perfectionista cu care cei doi au abordat subiectul.
Stilurile celor doi erau practic identice in acel moment, un semn al dedicarii cu care cei doi au lucrat si si-au impartasit descoperirile. Din 1870, desi au mai avut perioade in care au lucrat impreuna, stilurile celor doi s-au personalizat si au evoluat in directii distincte. In 1874 Renoir a participat la prima expozitie Impresionista, alaturi de Monet, Edgar Degas, Alfred Sisley, Camille Pissarro, Berthe Morisot. Lucrarile expuse de el au inclus "The Opera Box" (1874), o lucrare-exemplu pentru expresiile figurative bogate si liber interpretate, caracteristice artistului. Desi expozitiile organizate de Impresionisti au fost tinta ridiculizarii si a atacurilor din partea publicului, presei si criticilor, Renoir a inceput sa fie tot mai cunoscut. Una dintre marile sale sanse a fost ca s-a imprietenit cu Caillebotte, unul dintre primii protectori ai pictorilor impresionisti, fiind sustinut financiar si nu numai si de dealerul Durand-Ruel sau de colectionari bogati ca Victor Choquet, familia Charpentier si familia Daidets. Ca un semn de recunostinta artistul a realizat mai multe portrete ale acestor protectori generosi, cum este "Madame Charpentier and Her Children" (1878).
In aceasta perioada Renoir a realizat si cateva dintre cele mai apreciate scene impresioniste, inclusiv "The Swing" si "The Ball at the Moulin de la Galett" (ambele in 1876). Aceste lucrari scot in evidenta cele mai simple atitudini si interpretari ale artei si vietii. Compozitiile infatiseaza barbati si femei, petrecandu-si timpul impreuna, deschisi si joviali, alcatuind o societate placuta scaldata intr-o lumina calda si blanda. Figurile par sa se amestece una cu alta si cu spatiul inconjurator. O lume placuta, senzuala, plina de energie si caldura umana.
Perioada de "clasicizare"
Din 1880 Renoir a incepuse sa se distanteze de ceilalti impresionisti, mai ales pentru ca era nemultumit de directia in care se indrepta curentul pe care il consacrase. In lucrari ca "The Luncheon of the Boating Party" (1881) se simte teama artistului ca stilul sau devine prea liber, ca formele isi pierd conturul si masa. Pentru schimbare s-a intors spre trecut in cautarea inspiratiei. In 1881 a calatorit in Italia, unde a fost deosebit de impresionat de arta lui Rafael. Pentru urmatorii sase ani picturile lui Renoir au devenit tot mai aride, lipsite de exuberanta tineretii : a inceput sa deseneze intr-o maniera rigida, clasica, conturandu-si cu grija personajele pentru a le conferi claritate.
 | Lucrarile din aceasta perioada, precum "The Umbrellas" (1883) sau "Les grandes baigneuses" (1884-1887), sunt considerate de critici drept cele mai nereusite creatii ale epocii de maturitate. Efortul de "clasicizare" pare auto-impus, in opozitie totala cu senzualitatea calda care ii era proprie. |
Pana spre sfarsitul deceniului, Renoir isi depasise perioada de clasicizare, revenind la stilul sau propriu, de aceasta data exuberant si dezvoltat pana la dimensiuni cu adevarat extraordinare.
Ultimele sale lucrari sunt remarcabile : nuduri impresionante, tinere frumoase, peisaje bogate : "The Music Lesson" (1891), "Young Girl Reading" (1892) sau "Sleeping Bather"(1897).
Dar starea de sanatate a pictorului s-a agravat tot mai mult. In 1903 a avut primul atac de artrita reumatismala si pe perioada iernii a ales sa se retraga in Cagnes-sur-Mer. Chiar daca in sfarsit nu mai avea probleme financiare si isi permitea sa picteze dupa pofta inimii, ironia amara a sortii facea ca artrita sa transforme fiecare gest intr-un val de durere, ceea ce facea ca pictura sa devina doar o amintire. Renoir s-a hotarat sa nu renunte si cu pretul unor dureri ingrozitoare a pictat, de cele mai multe ori legandu-si pensula de mana neputincioasa.
.jpg) | A murit la Cagnes-sur-Mer pe 3 decembrie 1919, nu inainte de a trai un ultim triumf : statul francez ii cumparase portretul Madame Georges Charpentier (1877), iar artistul a mai avut ragazul de a calatori la Paris, unde si-a vazut opera expusa la Luvru. |
