Scriitorul suedez Harry Edmund Martinson, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1974, s-a nascut pe 6 mai 1904 la Jamshog, Suedia. Ramas orfan la o varsta frageda, Martinson isi petrece copilaria in mai multe centre de plasament. La varsta de saisprezece ani se imbarca marinar si hoinareste prin lume vreme de 6 ani, prestand diferite meserii in mai multe tari.
Experientele sale din acesti sase ani au fost sursa de inspiratie pentru primele sale lucrari literare: "Resor untan mal" (Calatorii fara tel, 1932) si "Kap Farval" (Capul Adio, 1933), dar si pentru cele doua romane partial autobiografice: "Nasslorna blomma" (Floarea de urzica, 1935), roman ce a fost tradus in mai mult de treizeci de limbi, si "Vagen ut" (1936).
Impreuna cu Artur Lundkvist, Sandgren Gustav, Asklund Erik si Kjellgren Josef, Harry Martinson editeaza o antologie de poezie intitulata sugestiv "Fem unga" (Cinci tineri).
In 1929 Martinson debuteaza ca poet cu volumul de poezii "Spokskepp". In acelasi an se casatoreste cu scriitoarea suedeza Moa Martinson. Ei au divortat in 1940, ca urmare a opiniilor politice diferite. Doi ani mai tarziu scriitorul se recasatoreste cu Ingrid Lindcrantz.
Martinson a scris 20 romane si culegeri de eseuri, mai multe poezii si povestiri scurte. Devine cunoscut pe plan international abia in 1956 cand ii apare ciclul poetic "Aniara".
Harry Martinson este distins in 1974 cu Premiul Nobel pentru Literatura "pentru o creatie scriitoriceasca prin care capteaza picatura de roua si oglindeste in ea Cosmosul". Imparte acest important premiu cu scriitorul suedez Eyvind Johnson. Harry Edmund Martinson s-a stins din viata la data de 11 februarie 1978 la Stockholm.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
