Artistul obisnuia sa spuna ca nu ii place sa vorbeasca despre operele sale si ca nu poate adauga mai mult decat a spus pe panza. Cei care isi doresc sa il cunoasca si sa il inteleaga trebuie sa ii priveasca lucrarile cu multa atentie. Gustav Klimt a fost o figura controversata in arta si in special in epoca sa. Lucrarile sale au fost in permanenta criticate, fiind considerate prea senzuale si erotice, incarcate de un simbolism deviant. Astazi sunt considerate printre cele mai valoroase creatii ale unui artist vienez si nu numai.
Gustav Klimt s-a nascut in 1862 la Baumgarten, langa Viena. Tatal sau era un bijutier specializat pe gravuri in aur, dar avea prea putini clienti, asa ca intreaga familia traia practic in saracie. La varsta de 14 ani Klimt s-a inscris la Scoala de Arta din Viena, unde a fost repede remarcat pentru talentul sau, iar in scurt timp a primit si primele comenzi.
In 1883, Klimt, impreuna cu fratele sau Ernst si Franz Matsch infiinteaza Kunstlercompanie (Compania artistilor) si incep sa lucreze impreuna, executand comenzi diverse pentru teatre, biserici si muzee.
Intre 1886-1892 Klimt realizeaza mai multe lucrari importante, intre care picturi murale pentru Burgtheater si Kunsthistorisches Museum din Viena. Dupa ce participa cu lucrarile sale la o serie intitulata Alegorii si Embleme, primeste o noua comanda importanta, pentru care va realiza "Tragedie", o compozitie care anunta toate caracteristicile sale stilistice : folosirea aurului, arii detaliate si arii cu spatiu abstract, simbolism, personaje feminine. Din 1891 devine membru al Societatii Artistilor Austrieci.
Dupa ce in 1892 isi pierde tatal si fratele, Klimt se decide sa lucreze mai departe si se muta intr-un atelier mai mare.
In 1893 Klimt si Matsch primesc o noua comanda : sa picteze tavanul Salii Mari a noii Universitati vieneze. Din cauza certurilor si tensiunilor existente intre cei doi lucrarile au intarziat foarte mult. Seria de picturi : "Filosofie", "Medicina", "Jurisprudenta" aveau sa provoace controverse in societatea vieneza. A fost si ultima oara cand Klimt a acceptat o comanda din partea unei institutii publice.
Simtind ca independenta si integritatea sa artistica sunt in pericol, Klimt a infiintat in 1897 Miscarea Secesionista, incercand sa ii atraga pe artistii tineri si neconventionali, sa aduca in Viena arta straina si publicand o revista. Perioada de succes a noii Miscari a fost intre 1898-1905. Prima mare expozitie de arta straina organizata de Klimt s-a bucurat de interesul publicului, atragand peste 57.000 de vizitatori. "Ver Sacrum", revista lunara a Miscarii, a inceput sa apara la inceputul secolului XX. In scurt timp Miscarea si-a deschis prima sa galerie si in scurt timp s-a impus ca principala asociatie artistica din Viena. Klimt va ramane centrul si principalul animator al miscarii pana in 1905.
Abia in 1900 prezinta pictura "Filosofie", realizata pentru Universitatea din Viena. Lucrarea este expusa, neterminata, la Targul International de Arta de la Paris, unde castiga marele premiu. In 1901 picteaza "Medicina" si "Judith si Holofernes".
In cladirea Secesiunii, statuia lui Max Klinger "Beethoven" este expusa alaturi de lucrarea lui Klimt "Beethoven Frieze".
In 1903 Klimt calatoreste la Ravenna si Florenta si picteaza in sfarsit "Jurisprudenta". Un an mai tarziu primeste o importanta comanda : pictarea unei serii de mosaicuri murale pentru Palais Stoclet, o vila particulara opulenta, comanda pe care o va realiza intre 1905-1909. In 1905 vine si sfarsitul colaborarii cu Secesiunea si finalul acestei miscari, Klimt si mai multi artisti preferand sa se retraga, pentru a infiinta o noua asociatie, numita "Kunstschau" (Spectacolul de arta).
In 1907-1908 realizeaza "Sarutul" in care elogiaza atractia existenta intre cele doua sexe.
Calatoreste in 1911 din nou in Italia, de aceasta data la Roma si Florenta.
Portret Mada Primavesi, 1912
Gradina cu pui, 1916, lucrare distrusa in incendiul de la Immendorf Palace in 1945
Dupa o perioada extrem de fertila, in care Klimt a lucrat enorm, in pofida criticilor, artistul are pe 11 ianuarie din 1918 un atac cerebral, iar pe 6 februarie moare in urma unei pneumonii.
