 | Cand Gunter Grass, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura (1999)si un simbol al social-democratiei, a recunoscut ca in tinerete a facut parte din Waffen SS, admiratorii, criticii si nu putinii adversari nu au stiut initial cum sa reactioneze. Unul dintre acuzatorii trecutului nazist al Germaniei, un sustinator infocat al procesului de democratizare si denazificare, a marturisit intr-un interviu, in august 2006, ca a fost membru al Waffen SS, desi pana atunci se stiuse ca era prea tanar pentru a participa la activitatile militare ale Germaniei. |
De fapt, dupa cum s-a aflat ulterior, Gunter Grass a fost inrolat in Waffen SS in 1944, dupa ce incercase fara succes sa se ofere ca voluntar pentru flota de submarine. Avea atunci doar 15, iar in momentul in care devine membru al Waffen SS avea 17. A luptat pe front, intr-o divizie de tancuri, care s-a predat in cele din urma fortelor armate americane la Marienbad.
Pret de multi ani, Gunter Grass evocase in scrierile sale si in discursuri cumplita experienta a razboiului, pastrand tacerea asupra acestui capitol intunecat din viata sa. Dupa ce "bomba" a explodat in presa internationala, s-a vorbit despre impostura, ipocrizie, despre un sfarsit umilitor al unei cariere literare invidiabile si s-a propus chiar retragerea Premiului Nobel. Dar totul nu a facut decat sa creasca rapid numarul de exemplare vandute in intreaga lume din autobiografia sa, Decojind ceapa, in curs de aparitie la Editura Polirom.
Scurta biografie :
Gunter Grass s-a nascut pe 16 octombrie 1927 intr-o familie germano-poloneza, la Danzig (aceasta origine dubla avea sa fie evocata si in Toba de tinichea). Pasionat in copilarie de carti si de povesti, este ulterior sedus de propaganda nazista, ajungand in cele din urma sa se inroleze in Waffen SS. Lupta pe front si este capturat in 1944, ramanand in captivitatea fortelor americane pana in 1946.
Va lucra ulterior ca agricultor si miner, incepand apoi sa studieze arta la Dusseldorf si Berlin. In perioada 1956 - 1959 isi castiga existenta ca sculptor si grafician, incepand sa scrie primele sale pagini. Locuieste o vreme la Paris, revenind ulterior la Berlin. Isi maturizeaza stilul, incepe sa fie tot mai sigur de el, si in egala masura se implica tot mai mult in viata politica a vremii, de pe pozitii de stanga. Scrie cu frenezie, citeste enorm, se implica in discutiile si controversele publice ale vremii, militeaza pentru rolul crucial al intelectualului in societatea moderna.
In 1955 se numara printre membrii Gruppe 47. Publica prima sa poezie in 1956, iar prima sa piesa de teatru este pusa in scena in 1957. Considerat o voce promitatoare a literaturii germane post-belice, dar nimic mai mult, Gunter Grass avea sa socheze intreaga lume doi ani mai tarziu, cand publica marea sa capodopera, Toba de tinichea, o ampla si complexa fresca, cu accente alegorice si numerose elemente autobiografice, intr-un stil nou si rpofund personal. Este genul de roman-total, cu un suflu ambitios, o istorie a primelor decenii ale secolului XX, lansand si un personaj socant si simbolic : piticul Oskar. Critica si publicul primesc cu entuziasm volumul, care va fi considerat una dintre marile reusite ale literaturii germane contemporane, fiind ulterior ecranizat. Alaturi de Pisica si Soarecele si Ani de Caine, Toba de tinichea face parte din asa numita Trilogie Danzig.
Deja un autor recunoscut si admirat, in anii '60 Grass decide sa se implice activ in viata politica, sprijinind partidul social-democrat german si in special pe Willy Brandt, de care il va lega si o prietenie speciala. In calitatea sa de activist social, cere democratizarea Germaniei, sustine procesul de denazificare, pledeaza pentru toleranta si impotriva extremismului, in special a celui de dreapta. Publica mai multe carti, poezii si discursuri inspirate de aceste teme. Continua sa scrie, dar nici una dintre creatiile sale ulterioare nu se va bucura de un succes comparabil cu cel al volumului Toba de tinichea. Scrieri precum In mers de rac ori Anestezie locala ii surprind pe admiratorii sai mai curand prin stilul experimental decat prin forta narativa.
Castigator al mai multor premii literare, presedinte al Academie de Arte din Berlin in perioada 1983 - 1986, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1999, Gunter Grass devine un simbol al Germaniei, chiar daca dupa reunificarea tarii i se reproseaza ca nu a fost un opozant deschis al comunismului, avand chiar o anumita simpatie pentru acesta. Eminamente un om de stanga, Gunter Grass socheaza intreaga lume recunoscand tardiv, la o varsta venerabila, ca a fost incadrat in Waffen SS, informatie pe care a ascuns-o pret de decenii, militand in acelasi timp pentru denazificare. Chiar daca unii au banuit ca recunoasterea tarzie este o sinucigasa strategie de publicitate pentru autobiografia sa, Decojind ceapa, majoritatea sustinatorilor sai s-au transformat in adversari. S-au gasit insa si sustinatori neasteptati, mai ales dintre cititorii sai. Cand s-a propus ca autorul sa nu mai fie cetatean de onoare al orasului Gdansk, o mare parte dintre locuitorii acestuia au protestat vehement. In septembrie 2006, la putin timp dupa izbucnirea scandalului, un semnal pozitiv a venit si din lumea araba. Nu mai putin de 46 de poeti, scriitori, artisti si intelectuali au semnat o scrisoare de solidarizare cu Grass, subliniind ceea ce multi uitasera : cat ar fi putut rezista un adolescent propagandei naziste, care a sedus cu o forta impresionanta Germania si nu numai ?
Decojind ceapa - in asteptare
Potrivit criticilor straini, Decojind ceapa este intr-adevar un frumos final pentru o viata dedicata scrisului si activismului politic, de o sinceritate poetica deconcertanta, un amestec de jurnal intim, bildungsroman si jurnal de scriitor. In ciuda sau poate tocmai datorita controverselor, cartea s-a vandut foarte bine in Europa si in SUA, fiind foarte apreciata de critici de notorietate. Prezentand viata lui Gunter Grass intre varsta de 11 ani (cand copilul culegea entuziasmat schije ramase in urma luptelor) pana la succesul adus de Toba de tinichea, in 1959, volumul se anunta ca o incantare stilistica. Momentele din copilaria autorului, cu evocari de o rara sensibilitatea, marturisirea tardiva privind inrolarea in Waffen SS si dramaticele lupte pe front, inversunarea cu care Gunter Grass a lucrat pentru a deveni un mare scriitor, sunt doar cate dintre capitolele care si-au gasit loc aici. Sinceritatea cu care Grass isi marturiseste atasamentul pentru nazism, indoctrinarea fanatica la care fusese supus, juxtapusa pe emotionantele scene din copilarie si adolescenta, alcatuiesc un frapant contrast.
Titlul ales, desi cu o stranie sonoritate, s-a dovedit inspirat, pentru ca memoriile lui Gunter Grass tocmai asta fac : privind trecutul ca pe o sfera alcatuita din straturi, le indeparteaza unul cate unul, explicand ce a insemnat fiecare. Iar transpunerea intr-un cadru simbolic mai curand domestic, comun, cu o tenta de derizoriu, umanizeaza autorul si ii generalizeaza experientele. Stranie este insa alegerea lui Grass de a vorbi doar despre o parte din viata lui, e adevarat, definitorie. Cele doua decenii sunt prezentate in carte vor oferi cu siguranta admiratorilor si biografilor multe informatii inedite, dar Grass a anunat deja ca un al doilea volum nu va exista.
Chiar si asa, se pare ca volumul va fi un succes si in Romania, fie doar pentru controversa care il inconjoara, dar si pentru valoarea sa artistica.
August 2007
