Giovanni Francesco Rodari s-a nascut pe 23 octombrie 1920 la Omegna, Italia, intr-o familie modesta, dar familia se muta in 1929, dupa moartea tatalui, in satul natal al mamei, Gavirate, din provincia Varese. Viitorul scriitor isi continua aici studiile, cu succes, incercand in acelasi timp sa isi ajute cei doi frati, si la doar 17 ani primea o diploma de invatator dupa cei trei ani de seminar. Ar fi fost viitorul scriitor atras de viata de preot, mai ales in anii in care descoperea fascinat muzica (va lua cativa ani lectii de vioara, si fara sa fie un talent deosebit era pasionat de instrument) literatura si filosofia. Atras de stanga politica inca din adolescenta, va ceda totusi insistentelor mamei si pentru o vreme il gasim in 1939 inscris la Universitatea Catolica din Milano, dar mirajul unei cariere de jurnalist si poate chiar de scriitor se va dovedi mai puternic. Scapa de inrolarea in armata din cauza problemelor de sanatate, o sansa uriasa pentru Rodari, si in anii razboiului va fi fortat (in buna masura din cauza problemelor financiare) sa se inscrie in Partidul Fascist, chiar daca simpatiile sale mergeau spre tabara adversa. Mai ales dupa ce isi pierde fratele si prieteni apropiati se decide sa se inscrie in Partidul Comunist in 1944 si va face chiar parte din rezistenta italiana, o decizie romantica si optiune politica de care nu se va dezice mai tarziu. Dupa terminarea razboiului, in vremea in care incepuse deja sa lucreze ca jurnalist pentru L'Unita, apare in 1950 primul sau volum pentru copii, si ceea ce parea o joaca va deveni in scurta vreme o cariera de succes. Din 1950 lucreaza la revista pentru copii Il Pioniere din Roma, si un an mai tarziu lanseaza cartea care il va impune repede - Il Romanzo di Cipollino/Aventurile lui Cepelica (Humanitas, 2012, pentru versiunea romaneasca). Va fi marele sau succes, tradus si adaptat in anii care vor urma in mai multe tari, si doar prima dintr-o lunga serie de titluri care se bucura de o imensa popularitate. Astfel, in 1962 aparea un alt titlu clasic al genului, Povesti la telefon (in versiune romaneasca la editura Arthur, 2016) si in 1974 fascinanta Gramatica fanteziei (Humanitas, 2010). Va continua sa scrie si sa publice cu aceeasi pasiune, si de fiecare data cartile pentru copii care ii purtau pe coperta numele erau primite cu nerabdare si entuziasm.
Calatoreste in anii '50 in URSS si se va casatori in 1953 cu Maria Teresa Feretti. Va lucra intens in anii '60 la noile sale proiecte, fiind cunoscut mai ales ca autor de carti pentru copii, desi nici cariera sa jurnalistica nu era vreo clipa neglijata. Va primi in 1970 Medalia Hans Christian Andersen, cel mai prestigios si dorit premiu al carii pentru copii.
A murit in 1980.
Foto: corriere.it
