Sub titlul Freud Anul 2006 Austria va sarbatori in acest an a 150-a aniversare a nasterii lui Sigmund Freud (1856 - 1939), fondatorul psihanalizei si unul dintre cei mai faimosi si controversati cercetatori ai secolului XX.
 | Portret Freud, Robert Kastor |
Freud. Viata cotidiana.
(Muzeul Freud, Ernest Jones)
La 52 de ani Freud era cel mult grizonat. Cu o infatisare placuta, cu un par negru, des si ingrijit, barba si mustata atent taiate, era un barbat destul de inalt - 1.72 m - care impunea prin prezenta sa. Nu era vorba de forta fizica, ci mai curand de prestanta, desi era departe de genul agresiv sau sportiv. Dedicat unei vieti sedentare, Freud era plin de energie, desi vizibil marcat de o usoara anxietate. Privirea sa plina de viata era iscoditoare si grava, avand uneori in gesturile sale ceva putin feminin.
Cum primul pacient ajungea la cabinetul sau la ora opt dimineata, Freud era obligat sa se trezeasca in jur de ora sapte, ceea ce nu ii facea deloc placere. Lua micul dejun in fuga, aruncand o privire peste paginile ziarului Neue Freie Presse. Fiecare sedinta dura fix 55 de minute, pastrand astfel o pauza de cinci minute, care ii permitea sa se relaxeze si sa se pregateasca pentru noi impresii, noi probleme, noi provocari.
Se intampla ca in aceste cinci minute sa afle ce se mai intampla prin casa, dar era o chestiune de onoare sa nu isi lase pacientii sa astepte. Pentru Freud o intarziere fie si de secunde din partea sa ar fi fost o jignire de neiertat adusa profesiei. Familia lua masa la ora 13, nici un minut de intarziere, pentru ca era si singurul moment al zilei in care intreaga familie Freud se reunea. Adesea masa de seara avea loc atat de tarziu, medicul fiind prins cu diverse treburi, incat cei mici adormisera demult.
La masa era taciturn, ceea ce ii stanjenea adesea pe ceilalti, care nu se simteau in largul lor vorbind. Cu exceptia perioadelor in care lucra intens, intre unu si trei dupa-amiaza era liber, si obisnuia sa se odihneasca pentru cateva minute, dupa care pleca la plimbare pe strazile invecinate.
Consultatiile reincepeau fix la ora trei, cand Freud isi punea din nou redingota. Cand avea programata o sedinta de analiza, ce putea dura trei ore, incepea de la ora doua. Totul dura pana la ora noua, cand se ducea la cina. Cand avea prea multi pacienti nu termina inainte de ora 10, ajungand sa lucreze 12-13 ore pe zi. Abia dupa implinirea varstei de 66 de ani Freud a inceput sa bea o ceasca de cafea la ora 17, chiar daca mereu sustinuse ca nu are nevoie de astfel de stimulente.
Dupa cina obisnuia sa iasa din nou la plimbare, de aceasta data insotit de sotia sa, de cumnata sau, mai tarziu, de una dintre fiicele sale. Uneori se oprea la o cafenea pentru cateva zeci de minute. Cand fetele sale mergeau la teatru, Freud obisnuia sa le astepte pentru a le conduce acasa.
La intoarcerea acasa, Freud obisnuia sa se retraga in biroul sau pentru a se ocupa de corespondenta primita - sarcina de care se ocupa doar el - si sa lucreze la articolele pe care le scria sau la cate un studiu stiintific. In alte zile pregatea noile editii ale lucrarilor sale, corecta bunul de tipar si periodicele pe care le conducea. Se culca foarte tarziu, dupa miezul noptii, impunandu-si un ritm de lucru la care altii ar fi rezistat cu greu. Miercuri avea loc intalnirea saptamanala a Societatii Vieneze, asa ca Freud isi anula orice alte proiecte pentru a participa. De doua ori pe luna, martea, participa si la sedintele Societatii Bnai Brith, unde lua adesea cuvantul. In fiecare sambata seara venea momentul relaxarii, cand Freud se odihnea, jucand adesea carti.
Duminica, Freud mergea in vizita la mama sa, adesea insotit de familie. Dupa aceea vizita un prieten sau primea musafiri. Duminica era ziua preferata a lui Freud care isi umplea timpul cu lungi discutii cu alti psihanalisti, din Viena sau chiar veniti din strainatate, discutii care durau adesea pana dimineata. Seara intreaga familie se reunea in jurul mesei pentru cina, iar Freud, dupa ce manca, se retragea in camera sa.
Se intampla insa foarte des ca dupa amiaza de duminica sa fie dedicata exclusiv lucrului, chiar daca noua luni pe an lucra intr-un oras aglomerat si agitat, intr-un ritm epuizant. Mare iubitor al naturii, Freud amana relaxarea pentru scurtele perioade de vacanta pe care si le permitea, atunci cand nu calatorea in strainatate pentru diverse conferinte si congrese.
Era un pasionat fumator, in special de tigari de foi, iar cand nu a mai putut sa fumeze, in principal din cauza problemelor de sanatate, a trecut printr-o dura perioada de sevraj, care l-a impiedicat sa lucreze si l-a facut nervos, iritat, nerabdator.
"Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaiiei".
"Anxietatea este pretul pe care il platim civilizatiei." (Freud)
