Unul dintre artistii esentiali pentru a intelege expresionismul german de la inceputul veacului trecut, membru fondator al gruparii “Der Blaue Reiter/Calaretul albastru” si prieten apropiat al unor alti pictori ca August Macke sau Vasili Kandinsky, Franz Marc avea sa devina una dintre figurile tragice ale curentului care incerca sa schimbe radical arta europeana a epocii. Cunoscut mai ales datorita lucrarilor sale infatisand animale (mai ales cai) intr-o maniera in care se intalneau volumele cubiste cu forta cromatica a expresionismului, este astazi unul dintre cele mai apreciate nume ale curentului, creatiile sale fiind vandute pentru sume impresionante in cadrul licitatiilor. Nascut in 1880 in Munchen, fiul pictorului peisagist Wilhelm Marc, viitorul artist ar fi luat primele lectii de desen chiar de la acesta, desi in buna masura a fost mai curand influenta si fascinatia pentru atmosfera din atelierul tatalui, care nu ducea lipsa de comenzi sau cronici pozitive. Initial Franz Marc se gandeste sa studieze teologia, dar va renunta repede si la varsta de 19 ani se inscrie la Universitatea din Munchen, decis sa devina pictor. Isi satisface stagiul militar, iar in 1900 era deja inscris la Academia de Arta din orasul sau natal.
Se face remarcat repede atat prin pasiune cat si printr-o prospetime a liniei si o fascinatie pentru culorile tari, intense, puternic, primare, care ii nedumereste pe unii dintre profesori si colegi, dar si printr-o dispozitie mai curand melancolica daca nu se gasea in cercurile artistice ale vremii. Intre 1903-1907 calatoreste de doua ori in Franta, locuind si lucrand mai ales la Paris, perioada pe care mai tarziu o vede ca esentiala pentru a-si desavarsi stilul si
tehnica, dar si pentru a-i cunoaste direct sau prin intermediul lucrarilor pe unii dintre tinerii artisti, mai mult sau mai putin apreciati de criticii oficiali. Si nu intamplator este un admirator al lui Vincent van Gogh, de opera caruia se simte neasteptat de apropiat si care va fi una dintre principalele sale influente. Dar este atras si de stampele japoneze, ii plac operele lui Gauguin, cubismul ii ofera multe solutii si idei noi. Alaturi de fratele sau, Paul Marc, calatoreste si in Grecia, ajungand la Muntele Athos si este atras de arta religioasa bizantina, desi este greu de spus ca aceasta i-ar fi influentat mai tarziu lucrarile. In paralel cu activitatea artistica (lucreaza si studiaza mult, fiind atras inca de timpuriu si de dimensiunea teoretica a creatiei sale) cunoaste si viata boema, are mai multe legaturi tumultoase si epuizante (a fost casatorit de doua ori), este parca mereu prezent in lumea artistica, indiferent de oras. Dupa prima sa expozitie persoanala din 1910, an in care se apropie de August Macke, colegul sau de generatie si unul dintre cei mai importanti pictori pentru expresionism, dar si de Kandinsky, pentru ca in 1911 sa lanseze publicatia “Der Blaue Reiter”, numele unei grupari care va reprezenta al doilea capitol al expresionismului german dupa Die Brucke, si care va prezenta prima expozitie colectiva la sfarsitul acestui an la Munchen. Unii critici au fost impresionati, altii au atacat violent tablourile avangardiste ale gruparii, dar nimeni nu mai putea sa ramana indiferent. Se pare chiar ca numele grupului, “Der Blauer Reiter/Calaretul albastru”, ar fi fost inspirat de pasiunea lui Marc pentru cai si de fascinatia acestuia pentru albastru (in care vedea o culoare a fortei spirituale), dar exista si un tablou cu acelasi titlu al lui Kandinsky care dateaza din 1903. Dar cum expertii au constatat ca artistul a modificat ulterior titlul este foarte posibil ca numele sa pornit chiar de la Franz Marc.
Pe masura ce noua grupare expresionista se facea remarcata, Franz Marc picteaza si expune o serie de tablouri infatisand animale, in principal cai (dar nu numai), in culori tari, intense, puternice, cu linii si volume cubiste si elemente abstracte, unele parand de la distanta veritabile puzzle-uri in care simbolismul cromatic se intalnea neasteptat de curajos cu formele geometrice. La prima vedere opera unei personalitati explozive, atrasa poate de arta primitiva si de esentele culorilor, caii, tigrii, vulpile sau cainii lui Marc reprezentau pentru artistul care se lupta de multi ani cu puternice crize depresive frumusetea, puritatea, nevinovatia. Intr-o lume care se schimba cu rapiditate (si poate presimtind apropierea unei catastrofe europene), Franz Marc isi petrecea o buna parte a timpului la Gradina Zoologica din Berlin, privind si studiind animalele, interesat in schitele sale de redarea perfecta a anatomiei acestora, pentru ca ulterior sa transpuna siluetele in gama de culori pentru care gasise semnificatii poate surprinzatoare in fata privitorilor.
Albastrul era spiritul (cu cat mai inchisa nuanta, cu atat mai aproape de spiritul etern) si masculinul, galbenul simboliza partea feminina, in vreme ce culoarea rosie, des intalnita, era lumea fizica, reala, violenta, cruda. Picteaza, expune, realizeaza gravuri in lemn si litografii, facandu-se remarcat ca unul dintre cei mai interesanti si originali pictori pasionati de imaginea animalelor din istoria artei moderne, dar in acelasi timp se lupta cu tristetea si presentimentul unei catastrofe. Ceea ce se va si intampla atunci cand, odata izbucnit Primul Razboi Mondial, Franz Marc se numara printre cei care sunt recrutati si trimisi pe front intr-un regiment de cavalerie. Unde se dovedeste neasteptat de util pentru camuflarea bateriilor de artilerie, pictand intr-o maniera aproape poantilista uriasele panze folosite. Afla ca prietenul sau Macke a cazut pe front pe 26 septembrie 1914, in Franta, la Champagne, la putin timp dupa inceperea ostilitatilor, veste care il arunca intr-o noua depresie.
Tragic este ca Franz Marc s-a gasit pe lista artistilor pe care guvernul german dorea sa ii retraga de pe front in anul 1916, si se pare ca ar fi fost dat ordinul de demobilizare, dar inainte ca Marc sa il primeasca a fost la randul lui ucis in Batalia de la Verdun, pe 4 martie 1916. Din fericire cea mai mare parte a lucrarilor sale s-a pastrat in galerii si colectii private, chiar daca in anii 30 nazistii aveau sa il includa alaturi de alte mari nume ale avangardei pe lista “artei degenerate”, pentru ca in prezent orice tablou ce ii poarta semnatura sa fie foarte dorit de colectionari.
Foto: wikipedia.org, franzmarc.com,
