Jean Francois Champollion a ramas in istorie ca primul cercetator care a reusit sa descifreze celebrele si enigmaticele hieroglife egiptene, dupa o munca asidua. Datorita eforturilor sale cercetatorii si pasionatii de egiptologie au putut avea pentru prima data acces la sursele originale ale culturii si istoriei Egiptului. Din pacate Champollion nu s-a putut bucura prea mult de gloria descoperirii sale, murind la doar 41 de ani in urma unui atac cerebral. Dar reputatia sa de fondator al egiptologiei, precum si interesul pe care l-a aratat tuturor domeniilor acestei vaste discipline, activitatea sa de pionierat si mai ales intuitia care l-a ajutat sa gaseasca cheia hieroglifelor il fac sa ramana si astazi o personalitate de prima importanta a culturii.
Nascut pe 23 decembrie 1790, la Figeac, Franta, Jean Francois era fiul lui Jacques si Jeanne Francoise Champollion. A invatat sa scrie si sa citeasca de la fratele sau mai mare, Jacques Joseph, pentru ca la varsta de 10 ani, in 1801, sa fie inscris la Lyceum din Grenoble.
La doar 16 ani avea sa prezinte la Academia Grenoble o lucrare in care sustinea ca limba vorbita de populatia copta din Egipt era aceeasi cu cea vorbita in Egiptul antic. Ideea a impresionat, dar a fost in egala masura privita cu rezerva, mai ales din cauza varstei fragede a cercetatorului. Intre 1807-1809 urmeaza cursurile de la College de France, specializandu-se in limbile orientale, dupa ce, copil fiind, incercase sa invete ebraica, araba, chaldeana, chineza, cu mai mult sau mai putin succes. Mai tarziu va invata si copta, sanscrita, etiopiana, persana, printre multe altele.
La doar 18 ani, in 1809, devine profesor de istorie si politica la Grenoble, post pe care il va ocupa pana in 1816. Isi ia doctoratul in Litere in 1810, se casatoreste in 1812 cu Rosine Blanc, cu care va avea o fata, Zoraide, nascuta in 1824.
In aceasta perioada incepe sa lucreze la mai multe studii despre Egiptul antic. In 1818 devine profesor de istorie si geografie la Colegiul Regal din Grenoble, unde va ramane pana in 1821. Noul post ii ofera sansa de a se ocupa exclusiv de vechea sa pasiune, limba Egiptului antic si arheologia tinutului faraonilor. Chiar daca avea simpatii republicane, pe care nu ezita sa le marturiseasca, a beneficiat de sprijinul Curtii Regale, putand sa viziteze muzee din intreaga lume, intre care cele din Leghorn, Roma, Napole sau Florenta.
Dupa aceasta indelungata calatorie Champollion a fost numit, in 1826, director al colectiei de arta egipteana de la Muzeul Luvru, care a avut prima expozitie in decembrie 1827. In 1828 a facut prima si singura sa calatorie in Egipt, insotit de Ippolito Rosellini, pe atunci discipolul preferat al lui Champollion. Cei doi se cunoscusera in Italia in timpul calatoriei lui Champollion, descoperind repede ca au ca pasiune comuna, Egiptul.
Scopul acestei calatorii in Egipt, desfasurata intre 1828-1829, era ca echipa sa realizeze o cercetare amanuntita a istoriei si geografiei regiunii, avand ca izvoare monumentele si inscriptiile ramase. A fost si punctul in care s-a nascut egiptologia.
Cercetarile celor doi, materializate in volumul imens de note realizate de Champollion si schitele realizate de cei doi, au alcatuit baza de la care au pornit si alti cercetatori, precum Karl Richard Lepisus sau John Gardner Wilkinson.
Odata intors in Franta, Champollion a devenit in 1830 membru al Academie des Inscriptions, iar in 1831 a fost infiintat pentru el la College de France o catedra de istorie si arheologie egipteana. In timp ce revizuia notele stranse in timpul calatoriei, pregatind o lucrare stiintifica vasa, Champollion a suferit pe 4 martie 1832 un atac cerebral.
