O mica farfurie metalica pe care sunt patru lamai, un cos de rachita plin cu portocale, o farfurioara similara cu o ceasca si un singur trandafir roz, toate asezate simetric, la distante egale una de alta, realizand un remarcabil echilibru cromatic si geometric. Daca unii privitori si critici de arta prefera sa vada totul ca o natura moarta (si una care ar putea servi drept exemplu de manual pentru orice tanar pictor) nu putini au fost cei care, pornind de la temele pentru care este celebru Francisco de Zurbaran, sa interpreteze intr-o alta cheie lucrarea - cele trei elemente sunt o referinta la Sfanta Treime. Fructele, apa si trandafirul, de o cromatica intensa, naturala, vie, sunt un omagiu adus de catolicul Zurbaran Imaculatei Conceptiuni, iar intregul tablou trebuie privit ca o rugaciune, si nu ca o magistrala dovada de virtuozitate artistica. La fel ca orice interpretare a unei opere de arta si aceasta versiune are sustinatorii sai, dar si destui privitori care prefera sa vada intr-o natura moarta semnata de un mare maestru doar atat, o natura moarta.
Interesant este un detaliu legat mai curand de stiintele naturale decat de arta picturala - cele patru lamai nu ar fi de fapt arhicunoscutele lamai, ci o alta varietate de citrice, Citrus medica, cunoscute mai curand sub numele de chitre. Fruct mediteranean, usor de confundat cu lamaia din cauza formei si coloritului, folosit atat ca aliment cat si in cosmetica sau pentru tratament alternative, si poate ca artistul l-a ales tocmai datorita originii sale. Sau, cine stie, pur si simplu erau mai frumoase decat niste lamai obisnuite, titlul fiind pastrat ca Natura moarta cu lamai, portocale si un trandafir.
