Control a fost unul dintre filmele de succes ale anului 2007, o interesanta biografie a lui Ian Curtis (1956 - 1980), liderul si vocalistul trupei Joy Division, una dintre cele mai influente reprezentante ale curentului post-punk si una dintre personalitatile controversate ale muzicii anilor '70. Filmul, care s-a bucurat de un surprinzator succes de public si mai ales de critica - tinand cont de faptul ca de la moartea lui Curtis au trecut mai bine de 25 de ani - a fost regizat de Anton Corbijn, mai cunoscut cu siguranta datorita colaborarilor sale cu celebra trupa Depeche Mode, pentru care a realizat mai multe videoclipuri, adesea socante, mereu originale, intr-un stil care a conferit in buna masura identitatea vizuala a trupei. Din distributia filmului fac parte Sam Riley (Ian Curtis), Samantha Morton (Deborah) si actrita de origine romana Alexandra Maria Lara, intr-un nou rol impresionant, de aceasta data fiind Annik, una dintre femeile importante din viata lui Curtis. Cu un numar impresionant de premii si distinctii - intre care "cel mai bun regizor" sau "cel mai bun film independent britanic" la British Independent Film Awards, Control a fost o surpriza si o utila readucere in atentia publicului a personalitatii si muzicii lui Ian Curtis.
Ian Curtis - pe care Sam Riley reuseste sa il interpreteze cu surprinzatoare autenticitate - a fost un personaj tragic, adulat de fanii sai si detestat deschis de o parte a presei si de publicul conservator, dar a reusit cu Joy Division, in doar trei ani, sa produca o ruptura de la punk la muzica anilor 80. Un muzician de succes si o puternica influenta in domeniu, un idol al unei sub-culturi protestatare, s-a bucurat de succes, si-a inregistrat si cantat muzica pe care o dorea, si pasind pe urmele lui Jim Morrison a combinat compozitia si poezia intr-o maniera proprie. Influentat la randul sau de David Bowie sau Iggy Pop, marcat de nebunia punk rock ce zguduia in anii 70 Marea Britanie, Curtis isi doreste sa faca altceva, sa propuna un alt gen de muzica. Alaturi de colegii sai din Joy Division, reuseste pana la urma sa aiba succes, urmeaza carnavalul aparitiilor la televiziune, concertelor, inregistrarilor, relatiilor pasagere, o casnicie in deriva si depresiile.
O poveste accelerata, Curtis reusind in doar trei ani de cariera mai mult decat altii intr-un deceniu, dar distrugandu-se la fel de rapid. Sam Riley face un rol convingator, un rol dificil, dar in care se simte si pasiunea sa pentru Joy Division. Pasiune impartasita si de regizorul Anton Corbijn, care a nominalizat adesea Joy Division in topul preferintelor sale muzicale, si nu a ezitat sa contribuie cu mai bine de jumatate din bugetul peliculei - aproximativ 4.5 milioane de euro - pentru acest proiect, primul sau film de lung metraj. De altfel, pasiunea pentru muzica si experienta in realizarea videoclipurilor si scurt metrajelor conceptuale pentru alte trupe celebre se face simtita in atmosfera si folosirea camerei din Control. Montajul alert, muzica Joy Division, momentele de introspectie, atentia pe care Corbijn o dedica realizarii unui "biopic" pe cat posibil autentic si onest, chiar despre unul dintre idolii sai, sunt tot atatea puncte forte ale peliculei. Alegerea regizorului de a prezenta totul in alb si negru ii confera filmului o profunzime estetica surprinzatoare, dar si o densitate emotionala ce combinata cu sonoritatile face din film o calatorie, mai mult decat un produs de divertisment.
Control s-a dovedit un debut excelent pentru Corbijn, un adevarat vehicul de promovare pentru Sam Riley si o noua ocazie pentru Alexandra Maria Lara de a demonstra ca poate reusi orice partitura de film cu aceeasi sinceritate si forta. Readucand in atentia publicului de astazi un muzician poate nu foarte cunoscut in fara cercurilor de fani, si odata cu el un moment decisiv in despartirea de punk si intrarea in extaticii ani '80, Control a familiarizat generatiile noi cu o sub-cultura ce mai are astazi prea putini reprezentanti si admiratori. Dar care a avut o influenta decisiva in definirea identitatii muzicale a multor trupe ale ultimelor decenii din secolul XX. Un film dens, original si interesant.
