Felix Aderca, prozator, poet, estetician si eseist roman, s-a nascut pe 26 martie 1891 in comuna Puiesti, judetul Vaslui, intr-o familie de negustori, ca fiu al lui Avram Adercu si al Deborei Froim. Felix Aderca este pseudonimul literar al lui Zelicu Froim Adercu.
Urmeaza scoala primara in satul natal si studiile liceale in Craiova, la Liceul Carol I, pe care nu l-a absolvit. Fiind refuzat de revista Samanatorul in 1907 si doi ani mai tarziu de revista Ramuri, Aderca debuteaza abia in 1913 la Noua revista romana, cu ciclul de versuri "Panteism".
Pana la debut, scriitorul publicase de asemenea cinci plachete de versuri, o incercare dramatica, precum si eseul polemic "Nationalism? Libertatea de a ucide" (1910) sub pseudonimul Oliver Willy, dar fara succes.
Felix Aderca a colaborat la reviste precum Flacara, Vremea, Adevarul literar si artistic, Contimporanul, Viata Romaneasca, Universul literar, Revista Fundatiilor Regale, Bilete de papagal, Revista literara. A luat parte la sedintele cenaclului Sburatorul, coordonat de Eugen Lovinescu.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Aderca a predat estetica la Colegiul pentru studentii evrei al lui M. Onescu. Dupa razboi se stabileste definitiv la Bucuresti, obtinand un post de functionar in Ministerul Muncii (1920-1940), iar din 1944 ocupa functia de director al invatamantului artistic in Ministerul Artelor, pana la pensionare.
Felix Aderca s-a remarcat ca poet simbolist, autor de povestiri si romancier. Opera sa cuprinde romane precum: Tapul (1921), Moartea unei republici rosii (1924), Omul descompus (1925), Revolte (1945), nuvele: Femeia cu carnea alba, (1927), volume de versuri: Motive si simfonii (1910), Stihuri venerice (1912), Reverii sculptate (1912).
De asemenea, a scris si piese de teatru, volume de eseuri: Mic tratat de estetica (1929), precum si cunoscuta carte de interviuri, Marturia unei generatii (1929). Felix Aderca a decedat pe 12 decembrie 1962 la Bucuresti.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
