Francisc Munteanu s-a nascut pe 9 aprilie 1924 in Vetel, Hunedoara, intr-o familie modesta, si urmeaza scoala in Timisoara si Orsova, incepand sa lucreze inca de la sfarsitul anilor '30. Nevoit sa se intretina va avea slujbe diverse, lucrand in perioada razboiului ca muncitor, o vreme ucenicul unui pictor de firme din Budapesta, marinar pe Dunare (perioada in care este la un pas de a-si pierde viata in repetate randuri). Fara sa viseze atunci la o viitoare cariera de scriitor sau regizor, incercand doar sa supravietuiasca in anii tulburi ai conflictului mondial, va fi in toamna lui 1944 luat prizonier mai intai de trupele germane, apoi (intr-o rasturnare de situatie demna de scenariile de mai tarziu) de cele sovietice. Dupa terminarea razboiului, cand este eliberat, incepe un nou capitol din viata sa, cand lucreaza pentru o vreme la cinematograful Savoy din Arad (perioada in care se apropie tot mai mult de miscarea comunista) si debuteaza spectaculos in presa de stanga a vremii, initial la revista Orizonturi noi, apoi ca redactor la ziarul aradean Patriotul (in anii 1947 - 1949), in paralel fiind din nou muncitor, de aceasta data la o tesatorie si in piata Obor, pentru ca la inceputul anilor '50 viitorul regizor si romancier sa fie unul dintre inspectorii generali ai Directiei Teatrelor din cadrul Ministerului Artelor si Informatiilor. Este si perioada in care il cunoaste pe Titus Popovici, principalul sau colaborator in domeniul literaturii si cinematografiei, si de altfel cei doi debuteaza impreuna cu proza scurta in 1951, cu volumul "Mecanicul si alti oameni de azi". Prozator si scenarist prolific, publicand peste 30 de volume diverse, regizor de succes in anii regimului comunist, reuseste sa revina dupa ce in anii '50 fusese trecut in planul secund pentru anumite conflicte cu oficialii din epoca, iar in 1954 isi va face debutul in scaunul regizoral la Studiourile Buftea.
Publicul romane, volume de proza scurta, carti pentru copii, iar in 1959 debuta si ca scenarist (si regizor secund) al filmului Valurile Dunarii, regizat de Liviu Ciulei si distins cu Marele Premiu la Festivalul International de la Karlovy Vary in 1961. Se bucura de succes literar cu Lenta (1954) sau In orasul de pe Mures (1954) si pentru restul carierei publica fie romane si povestiri cu scene si personaje din miscarea comunista din anii razboiului (in ton cu discursul oficial al epocii) sau (mult mai interesante) scrieri in care foloseste extensiv propriile experiente si amintiri, alcatuind o biografie fascinanta si la prima vedere putin credibila, desi in majoritatea lor datele si evenimentele se confirma. Este scenaristul si/sau regizorul unor filme de succes in epoca, de la cele de propaganda - Cerul n-are gratii (1962), Pistruiatul (1973), Zile fierbinti (1975), Roscovanul (1976) - la filme muzicale sau comedii foarte gustate atunci de public - Pruncul, petrolul si ardelenii (1981), Buletin de Bucuresti (1983), Casatorie cu repetitie (1985), etc.
Francisc Munteanu a murit pe 13 aprilie 1993.
Foto: cinemagia.ro
