Cariera de falsifcator a lui Elmyr de Hory a inceput cu adevarat in aprilie 1946, cand a reusit sa vanda un desen de "Picasso" pentru mai putin de 100 de dolari, azi o suma ridicola, dar pe atunci suficienta pentru cateva zile de distractie la Paris, orasul care se dovedise primitor cu Elmyr de Hory. Si, se pare, surprinzatoar de generos. Pentru ca a fost doar primul pas intr-o lunga cariera de falsificator. Iar Elmyr de Hory, fostul pictor fara succes, avea sa vanda peste 1000 de falsuri unor colectionari experimentati si galerii prestigioase din intreaga lume. Cel mai mare falsificator al secolului XX era pe care sa isi descopere vocatia.
Un fals Modigliani
Pictorul falsificator, de origine maghiara, se nascuse in 1906, intr-o familie relativ modesta. Cu studii de pictura la Budapesta si la Akademie Heinmann din Munchen, atras de pictura clasica, Elmyr de Hory se muta in 1926 la Paris, decis sa revolutioneze lumea artelor plastice cu lucrarile sale. Se inscrie la Academie la Grande Chaumiere, descopera viata boema, marile muzee si galerii, cafenelele si locurile de distractie ale vremii. Revine la Budapesta, este arestat pentru spionaj, eliberat, arestat din nou un an mai tarziu si internat intr-un lagar de concentrare nazist. Reuseste ca prin minune sa scape si sa supravietuiasca razboiului. Revine in Ungaria, unde nu mai avea nimic. Familia ii fusese ucisa. Proprietatile confiscate. Cu ultimii bani, reuseste sa ajunga ilegal in Franta.
Visele sale de a deveni un mare pictor se terminasera. Nu avea bani, nu avea relatii, nu avea forta de a rezista si munci ani de zile pentru un succes posibil, dar nesigur. Avea experienta totusi, realizase mai multe copii dupa operele maestrilor preferati, mai ales dupa Picasso, dar lucrarile sale originale nu interesau pe nimeni. In scurt timp, exersand, Emlyr si-a dat seama ca poate imita surprinzator de bine stilul unor mari pictori. A vandut primul desen de "Picasso", apoi al doilea, al treilea. Galerii, colecitonari, dealeri, totu convinsi de Elmyr de Hory ca acel unic desen - de fiecare data - provine din colectia familiei sale. Marele sau avantaj a fost ca in loc sa copieze capodopere, ceea ce l-ar fi expus mai rapid, prefera sa imite stilul si sa creeze noi opere. Falsurile sale, surprinzator de bune, erau greu, mult prea greu de depistat. Si asa aveau sa ramana pret de multi ani.
Celebrul falsificator Elmyr de Hory in atelierul sau
Copiile sale se vindeau tot mai bune, dar cum era periculos sa lanseze pe piata pariziana numai desene de Picasso, de Hory s-a gandit ca este momentul sa plece. Nu mai era singur, il cunoscuse pe un anume Jacques Chamberlin, care ii va fi complice si dealer de arta. Cei doi au calatorit prin Europa si America de Sud, au reusit sa vanda cateva piese, dar s-au despartit la fel de repede. In Stockholm au reusit sa vanda patru lucrari de Picasso, patru desene, autentificate de trei reputati specialisti din oras. Pentru 6000 de dolari, o suma deloc rea pentru patru copii realizate in pripa de catre de Hory, se facea prima tranzactie internationala a falsificatorului. In 1947, de aceasta data pe cont propriu, artistul/falsificator a vizitat SUA pentru trei luni, contunand sa lucreze si sa vanda. Realizeaza mai multe falsuri, iar pe langa Picasso incepe sa ii imite, cu deosebit succes, pe Matisse, Modigliani sau Renoir. Iar pentru a indeparta suspiciunile, vinde prin posta, trimite lucrarile sub diverse nume, inventeaza genealogii si falsifica acte. Paradoxal sau nu, afacerea merge de minune.
Un fals Picasso
La New York vinde mai multe falsuri, dar are si o expozitie personala, cu lucrari autentice, la Lilienfeld Galleries. Desi nu este rau primita de critici, "virusul" falsurilor era deja prea puternic. Vinde alte trei lucrari la Paris Galleries si dispare din nou, in stilul deja celebru. Ajuns in California, pentru a scapa dintr-un oras in care era riscant sa mai piarda vremea, de Hory calatoreste din loc in loc, falsifica, vinde creatiile unor galerii cunoscute. Ciudat cum a reusit sa insele experti si galeristi cu experienta, dar falsurile sale erau de o calitate excelenta. Cunostea pe toata lumea, era cunoscut la randul sau sub diverse nume, toti il cunosteau ca expertul care poate sa faca rost de desene rare, ale marilor maestri. La preturi deloc rele chiar. Se stabileste in anii '50 la Miami si continua sa isi vanda falsurile, doar ca de aceasta data, prudent, exclusiv prin posta, sub diverse pseudonime. In 1955 unul dintre falsele Matisse a fost cumparat de Fogg Art Museum al Universitatii Harvard, dar in scurt timp s-a descoperit ca nu este autentic, iar ancheta a inceput aproape imediat. De Hory deja lucra si in stilul lui Matisse, lui Modigliani, lui Renoir. Au existat si momente in care Elmyr de Hory a fost la un pas de arestare. Incercand sa vand unei galerii din Beverly Hills mai multe desene - Renoir, Matisse, Modigliani - de Hory a avut ghinion. Galeristul si-a dat seama de fals, a rupt desenele si i-a dat 24 de ore falsificatorului pentru a parasi orasul. Daca ar fi avut inspiratia de a anunta politia, poate ca unul dintre cei mai importanti falsificatori de arta si secolului trecut ar fi fost arestat.
In urmatorii ani de Hory a calatorit prin SUA, a vandut muzeelor, galeriilor si colectionarilor numeroase desene, la preturi modice totusi pentru pretinsa lor valoare, invocand povesti si genealogii fictive. In afara galeriilor sau colectionarilor amatori, bucurosi de un asemenea chilipir, a reusit sa pacaleasca si curatorii de la Museum of Modern Art. Deja oferea si lucrari de Braque, Bonnard, Degas, Vlaminck. Falsificatorul isi extinsese afacerea, invata sa imite perfect noi si noi stiluri. Este fascinant cum de Hory reusise sa se extinda atat de mult, sa isi asigure unoeri complicitatea unor galeristi si experti si sa isi vanda lucrarile. Adesea prin posta, pentru a minimaliza riscul de a fi prins. In aceasta perioada l-a intalnit si pe Fernand Legros, care avea sa fie dealerul sau de arta pret de aproape doua decenii, complice si prieten apropiat, combinatie care s-a dovedit fatala, in cele din urma.
Fals Gauguin
Cum in SUA incepuse sa fie cautat un misterios falsificator, care umpluse piata cu desene si, se pare, avea mai multe nume, de Hory si-a dat seama ca a venit momentul sa dispara. Pleaca in 1959 in Europa, apoi, in 1962, se stabileste la Ibiza, unde va trai intr-o mica locuinta, cumparand apoi o vila de luxa, loc pentru petreceri, distractie si high-life. Insa in tot acest timp Legros si un anume Real Lessard, un al doilea dealer de arta, vindeau lucrarile lui de Hory prin toata lumea, din America in Japonia. La preturi adesea fabuloase. De Hory era increzator ca nimic rau nu se poate intampla. Atat de increzator si de sigur pe sine, incat incepe sa lucreze tot mai putin si mai prost, iar tot mai multi galeristi recunosc falsurile. In scurt timp Interpolul incepe cautarea, iar de Hory se refugiaza in Australia.
Scandalul este pe cale sa izbucneasca. Majoritatea lucrarilor vandute de Elmyr de Hory se dovedisera a fi simple falsuri, iar anchetele erau in curs. In 1964 insa magnatul Algur H. Meadows cumparase direct de la Legros o bogata colectie, de 56 de piese, mandria sa de iubitor de arta. Fireste, toate erau false, iar in 1966 Legros a fost arestat. In scurt timp a fost arestat si Lessard, iar Elmyr de Hory, obosit si imbatranit, s-a predat in acelasi an. Doar ca s-a predat autoritatilor spaniole, si cum nu comisese nici un fals in Spania, a fost condamnat la doua luni de inchisoare. Eliberat in octombrie 1968 si expulzat din Spania, se va stabili in final la Ibiza. Era o celebritate mondiala, se vorbea despre el, va aparea chiar si o biografie redactata de Clifford Irving. Vedeta media, numit cel mai mare falsificator de arta al tuturor timpurilor, de Hory nu se satura sa povesteasca lumii intregi cum a reusit sa pacaleasca marii experti ai vremii. Nu se stia exact la cat se ridica prejudiciul total, estimarile depaseau 100 de milioane de dolari, o suma deloc neglijabila.
Daca in anii '70 falsificatorul a incercat sa revina in lumea artelor plastice, de aceasta data cu lucrarile sale originale, celebritatea dobandita nu l-a ajutat sa aiba succes. Desi destul de apreciat de critica vremii, a vandut prea putin. Numai ca in aceeasi perioada a aflat ca autoritatile franceze fac eforturi pentru a obtine extradarea din Spania si judecarea pentru frauda. Condamnarea era sigura, nu exista nici cea mai mica sansa de a scapa. Asa ca Elmyr de Hory si-a pregatit ultima evadare. Pe 11 decembrie 1976 s-a sinucis cu o supradoza de somnifere.
Dupa moartea sa - despre care multi au crezut ca este o noua inscenare - lucrarile sale au inceput sa fie tot mai cautate la licitatiile de arta, pretul crescand de la un an la altul. Mai mult, au aparut si primele falsuri. Poate cea mai frumoasa lauda pe care o putea primi, postum, cel mai mare falsificator de arta al secolului XX.
Foto : blogs.usyd.edu.au/bizart ; askart.com
Iulie 2008
