Dupa ce a scris cinci scenarii impreuna cu regizorul Cristi Puiu, pentru ca acesta sa aiba apoi ce arata pe ecrane, Razvan Radulescu lucreaza pe cont propriu. Acum el publica romanul `Teodosie cel mic`, la Editura Polirom.
De la traseul absurd si dezolant prin spitalele din Bucuresti, in `Moartea domnului Lazarescu`, scenaristul-scriitor trece in lumea fabuloasa a copilariei. Romanul are insa un sfarsit sangeros, prin care Radulescu isi marturiseste furia ca nu-si mai poate atinge propriile amintiri.
EVZ: In `Teodosie cel mic`, povestile copilului amintesc de `Alice in tara minunilor`, dar apare si o revolutie acolo. De ce le-ai imbinat asa?Razvan Radulescu: `Alice in tara minunilor` a fost cartea mea preferata in copilarie. Am citit-o destul de devreme, cred ca la 7 ani. Am reluat-o apoi aproape in fiecare an, pana in adolescenta. Mi se intampla si acum sa recitesc fragmente. Sunt pasaje din ea care inca ma fac sa rad. Ar fi fost imposibil sa ma fortez ca anumite pasaje din Teodosie sa nu semene cu Alice. Dimpotriva, puteti sa cititi apropierea ca pe un fel de reverenta.
Cat despre revolutie si lupta sangeroasa din final, ele au legatura cu accesul meu limitat, ca adult, la propria copilarie si la emotiile ei. Este o lume pe care mi-o amintesc cu o precizie cristalina, dar dintr-o postura distanta. Amintirile copilariei mele sunt ca dupa un geam gros, cam ca trenuletele electrice ce se invartesc in vitrina. Simt o mare frustrare ca nu o pot atinge din nou, asta ma face furios, de fiecare data, si am vrut sa traduc aceasta furie in carte, cu o scena foarte violenta.
Pentru cinci filme ai scris scenariile impreuna cu Cristi Puiu. Ce faceati, mai exact, fiecare?Colaborarea mea cu Cristi, cat a fost, a functionat atat de bine incat nu ne-am pus niciodata serios problema ce si cum facem. Am scris in toate variantele si posturile. El jumate, eu jumate, el o scena, eu o scena, amandoi dialogurile, apoi eu primul si el revedea textul, sau invers, in toate felurile.
De ce nu ai scris tu singur niciunul dintre scenariile care au fost filmate pana acum?Pentru ca imi place foarte tare sa scriu scenarii impreuna cu oameni care gandesc asemanator. Spre deosebire de roman, un scenariu este destinat unei munci colective. El trebuie sa aiba o valoare literara, altfel nu functioneaza, dar e facut pentru o echipa. Mi se pare natural ca inclusiv scrierea lui sa fie o munca de echipa.
Vei mai scrie scenarii cu Cristi Puiu?Nu mai lucram impreuna. Vrem fiecare sa ne ocupam de asta separat. Poate ca, la un moment dat, o sa scriem din nou impreuna, poate ca nu.
La muzica ai renuntat profesional. Cum te-au influentat insa studiile tale la Conservator? N-am renuntat decat temporar. Inca ma mai bate gandul ca am sa regizez opera. Dar poate ca imi fac doar iluzii. Oricum, de pe urma placerii mele pentru muzica si a preocuparii pentru felul in care un spectacol atat de artificial cum e opera poate fi pus in scena, m-am ales cu o preocupare constanta pentru experimentele formale in dramaturgie si cu un interes pentru felul in care timpul se altereaza atunci cand realitatea se contrage in fictiune.
Ai participat la dosarul `Eminescu` de la `Dilema`. Ce ai spus acolo si ce ti s-a reprosat atunci?S-a intamplat demult. Banuiesc ca nici macar cei care voiau sa ne impuste atunci pe stadion pentru ofensa adusa poetului national nu-si mai doresc serios asta. Cred insa ca ce s-a scris atunci in `Dilema` sta inca in picioare. Este singura atitudine decenta atunci cand o cultura insista sa ramana provinciala si isi cultiva orbeste tabuurile.
Traseu
Omul din spatele filmelor
Pe Razvan Radulescu, care a absolvit, pe langa Litere, Academia de Muzica din Bucuresti, nu muzica l-a castigat complet, ci literatura. In 1997, cartea sa `Viata si faptele lui Ilie Cazane` a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor.
Din 2001 a inceput sa scrie impreuna cu Cristi Puiu scenarii pentru filmele `Marfa si banii`, `Niki Ardelean, colonel in rezerva`, `Hrana pentru pestii mici`, `Offset` si `Moartea domnului Lazarescu`. In noul sau roman, scriitorul povesteste despre regatul fantastic al unui copil.
Catalina George
