De profundis clamavi...

Cantate scrise in inchisoareDin adancul abisului numit Zarea Aiudului a strigat Traian Popescu: Din adancimile prapastiei strigat-am, Doamne, catre Tine! si miracolul s-a intrupat in cele 20 de lucrari muzicale din care trei cu caracter simfonic. Miracol de doua ori: intai-fiindca in hruba umeda, intunecoasa, unde vietuia intr-o indelunga singuratate distrugatoare, nu existau creion si hartie; doi - inginerul Popescu stia sa construiasca poduri si cai ferate dar nu scrisese macar o poezie, necum sa fi compus un oratoriu!si, totusi, minunea s-a infaptuit acolo, in celula - "atelier de creatie" - "Cavou fara cruce, sub negrul blestem, /Cu sumbre celule, firide de gheata," Cetatea tacerii in care zaceam/Departe de lume, departe de viata", asa cum o descrie alt ocnas daruit cu harul poeziei, Constantin Aurel Dragodan, tot la Aiud, in 1958, tot fara creion si hartie, cum au "scris" si Gyr, Crainic, Ciurunga, Omescu... Este greu de inteles, de catre omul care nu a cunoscut ororile gulagului, fenomenul transfigurarii hidoseniei realului in arta, al evadarii din contingent intr-o lume suprareala, chip al libertatii pure. Fara nici o indoiala, expresia unei Lucrari Divine, a prezentei Dumnezeirii in spatiul concentrationar. Asa cum ororile temnicerilor sunt, la fel de neindoielnic, lucrare satanica, diabolicul atingand, dantesc, strafundurile genunii la Pitesti, puscaria fara egal pe care Traian Popescu o cunoscuse inainte de Aiud....Asadar, in Zarca au fost "scrise" - versurile si muzica poemului - cantata "Mantuire" (interpretat in 1991, 1992 si 1993 de Corul Filarmonicii "George Enescu " si orchestra liceului omonim, apoi de corul si orchestra teatrului galatean "Nicolae Leonard", in 1993 si 1994), oratoriul "Calvar" (interpretat in Sala de concerte Radio in 1997 de Orchestra Nationala Radio si Corul Radio) si Oratoriul "Patimile si Invierea Domnului", care, asa cum ne-a relatat autorul, "nu a vazut lumina rampei din lipsa de sponsorizare". Este banal sa spui ca Traian Popescu, ajuns integru la trup, cuget si minte, dupa ce a facut 16 ani de puscarie, la venerabila varsta de 84 de ani - a convertit suferinta in creatie. Ceea ce ne intereseaza acum este receptarea operei sale de catre marele public. Opera izvorata dintr-o constiinta exemplara si oferita romanilor intr-un moment in care sunt batatoare la ochi semnele dezagregarii morale  a societatii noastre, izbite de berbecul unui demonism aproape generalizat. (La fel ca si inalta poezie a recluziunii de care, in marea lor majoritate, profesorii de literatura se tin departe, ignorand reflectarea spirituala a tragediei poporului roman sub dictatura rosie si, in consecinta amputand cunoasterea deplina de catre tineri a unei perioade din istoria noastra recenta care acopera o jumatate de secol). Revenind: intr-o lume in care ranjetul lui Mamona e tot mai vizibil, va gasi Traian Popescu peste care harul Domnului s-a pogorat la Aiud, un sponsor pentru al treilea oratoriu?