Daniel Pennacchioni s-a nascut in 1944 in Casablanca, Maroc, intr-o familie cu origini corsicane si provensale. Tatal sau, fost politehnist, devenise un militar de cariera, asa ca viitorul scriitor isi va insoti parintele prin diverse garnizoane, din Africa pana in Indochina, descoperind cu fascinatie spatii cu totul diferite de Franta despre care i se vorbea adesea, fara sa o cunoasca de fapt. Si in buna masura aceasta influenta a unui alt continent si altor culturi si civilizatii va juca mai tarziu un rol crucial in alegerea temelor si discursului din cartile sale. Incepe sa citeasca tot sub influenta tatalui, dar si mama, o casnica indragostita la o varsta tarzie de carti, il va sustine si motiva, iar micul Daniel trece de la poezie la proza si eseistica.Cum cea mai fireasca si usoara cariera ii parea cea de profesor de limba franceza (dupa propria marturie o eventuala cariera de jurnalist nu il tentase), isi incepe studiile la Nisa si chiar daca nu pastrase amintiri prea placute in anii de scoala, va termina totusi facultatea, obtine licenta si incepe sa predea de la sfarsitul anilor '60. In paralel incepe sa scrie, la inceput pentru sine, apoi tot mai tentat de ideea publicarii va debuta in 1973 cu un pamflet numit Cui serveste serviciul militar?, adoptand pseudonimul Pennac, sub care va deveni unul dintre cei mai vanduti, populari si tradusi autori francezi contemporani. Probabil ca tatal nu va fi privit cu ochi buni aceasta prima scriere, insa Daniel Pennac "persevereaza", si dupa doua romane scrise impreuna cu Tudor Eliad - Copiii Ialtei si Mos Craciun - si cateva carti pentru copii isi da seama ca ar putea incerca si altceva, diferit de ce publicase pana atunci, si totusi pastrand umorul si ritmul narativ deja cunoscut.
Asa ca in 1985 publica la Gallimard un surprinzator roman, La capcaunii veseli, care inaugura saga dedicata clanului Malaussene si care ii va aduce adevarata consacrare prin imbinarea inspirata dintre haz si cronica de familie, adesea cu elemente burlesti si comice. Continua in anii urmatori - va renunta ulterior la profesorat pentru a se dedica exclusiv literaturii - cu alte romane precum Zana carabina (1987), Micuta vanzatoare de proza (1989), Domnilor copii (1997), Fructele pasiunii (1999) sau Dictatorul si hamacul (2003), succese de critica si mai ales de public, nu putine dintre ele atingand tiraje impresionante si trauceri pe masura.
In cursul carierei sale lui Daniel Pennac i-au fost decernate mai multe premii literare: Prix Mystere de la critique (1988), Prix du Livre Inter (1990), Prix International Grinzane Cavour (2002), Prix Ulysse (2005), Prix Renaudot (2007), Grand Prix Metropolis bleu (2008).
Foto: alchetron.com
