NEW YORK, 21 aprilie 2009 - Teatrul a ţinut afişul agendei evenimentelor organizate de ICRNY în prima jumătate a lunii aprilie. La Sala Auditorium, Saviana Stănescu, directorul artistic al programului New Drama iniţiat de Institut în urmă cu trei ani, a moderat un panel despre dramaturgie care le-a avut ca invitate pe Ioana Ieronim, Mihaela Michailov şi Andreea Vălean. Tot ca la teatru am stat şi la happening-ul DADA de la New York Public Library, unde Andrei Codrescu a fost unul dintre cei trei protagonişti ai unei irezistibile orgii bibliofile. Şi cum la noua montare de pe Broadway cu Regele moare al lui Ionesco (în care joacă Susan Sarandon şi Geoffrey Rush) nu am găsit deocamdată bilete, nevoia de teatru pur sînge ne-am satisfăcut-o în compania lui Jane Fonda, la piesa 33 Variations.
ICRNY Mihaela Michailov - Andreea Valean
Toate drumurile duc la dramaturgie
Ce e interesant în cariera dramaturgică a celor trei invitate de la panelul Back/grounds to Dramatic Writing / Parcursuri dramaturgice e că nici una dintre ele nu a început în teatru. Despre acest traseu sinuos, dar şi despre impactul proiectului de promovare a dramaturgiei contemporane dramAcum a fost vorba şi în conversaţia pe care Ioana Ieronim, Mihaela Michailov şi Andreea Vălean au purtat-o cu Saviana Stănescu, dublată de extrase video din spectacolele la care cele trei au fost părtaşe întru scriitură. Ioana Ieronim a ajuns la dramaturgie după mai multe volume de poezie, traduceri şi un scurt detur diplomatic la Washington; Mihaela Michailov a terminat filologia şi şi-a construit o reputaţie în critica de teatru înainte de a se lăsa „criticată” de colegii ei de breaslă şi a cîştiga, cu Complexul România, premiul UNITER pentru cea mai bună piesă din 2007; iar Andreea Vălean a terminat sociologia şi s-a concentrat, mai întîi, pe regia de teatru, înainte de a descoperi gustul pentru scris – exersat atît în teatru, cît şi în film. Cele trei autoare şi-au explorat în detaliu trecutul dramaturgic, dar n-au suflat nici o vorbă despre „viitorul” pieselor la care lucrează în momentul de faţă – ocazie cu care, de altfel, s-au şi aflat în New York preţ de o săptămînă, cu o bursă de dezvoltare la Lark Play Development Center. Dialogul dintre ele s-a desfăşurat sub umbrela programului iniţiat de ICRNY în 2006, New Drama, care a susţinut, de-a lungul timpului, rezidenţa new-yorkeză a mai multor tineri dramaturgi (printre care Gianina Cărbunariu şi Ştefan Peca), producţia mai multor spectacole, printre care Waxing West al Savianei Stănescu, şi recenta premieră din Chicago cu Caii la fereastră a lui Matei Vişniec, în regia lui Radu Alexandru Nica.
De la dadaism la poezie
Andrei Codrescu a fost, alături de scriitorul Henry Alford şi Mark Twain (ei bine, da, acel Mark Twain, „impersonat” de directorul de Public Programs de la NYPL, Paul Holdengraber) unul dintre protagoniştii happening-ului cu parfum de DADA, „jucat” cu sala plină la New York Public Library. Tocmai pentru că a fost o seară DADA, totul a fost posibil – sau scuzabil, depinde din ce unghi priviţi lucrurile: Alford a venit îmbrăcat ca pentru culcare, în pijama şi papuci de casă; mortul de Mark Twain a vorbit; Codrescu a sorbit dintr-un pahar de vin roşu şi a lăsat cartea lui, The Posthuman Dada Guide: Tzara and Lenin Play Chess, deschisă la întîmplare, să răspundă la întrebări; ba chiar, în virtutea unei logici inversate, răspunsurile au primit întrebări; s-a emis teoria conform căreia înaintarea în vîrstă e cel mai bun moment să îmbrăţişezi dadaismul ca stil de viaţă; artista Flash Rosenberg, aflată în rezidenţă la NYPL, a asigurat grafica în timp real şi bulele perjovschiene proiectate pe un ecran din spatele invitaţilor – şi toate astea în vreme ce, dintr-un colţ al scenei, un fazan împăiat a asistat la schimburile de replici dintre invitaţi, fără să scoată un piuit. Pe mine, tot show-ul m-a făcut să mă gîndesc la cum ar trebui să miroasă un parfum pe care cineva l-ar boteza „DADA de la Tristan Tzara”.
ICRNY Ruxandra Cesereanu - Andrei Codrescu
La o zi după delirul dadaist de la NYPL, Andrei Codrescu a revenit la ICRNY – şi la un discurs mai terestru, chit că proiectul în care a fost implicat alături de Ruxandra Cesereanu, poemul „extra-large” Submarinul iertat, s-a consumat undeva în teritoriul virtual. Cei doi scriitori s-au cunoscut în România la o conferinţă organizată de Uniunea Scriitorilor, după care au început o colaborare la patru mîini pe e-mail. Ceea ce a început ca o joacă nevinovată s-a transformat curînd într-o bătălie pe viaţă şi pe cuvinte, într-un carnagiu de poetici, limbi, personalităţi, discursuri etc. Dincolo de conţinutul Submarinului iertat, din care cei doi au citit extrase bilingve, cartea (lansată în 2007 la Tîrgul de la Frankfurt şi acum în America, la editura Black Widow Press) rămîne interesantă şi datorită contorsionatului ei „making of”. Dacă tasta „send” ar putea ucide, cei doi autori ar fi afişat o mulţime de cicatrici în seara de la ICRNY, moderată de profesorul şi scriitorul Călin Andrei Mihăilescu. După evenimentul de la ICRNY, turneul de lansare a cărţii a continuat în sudul Americii, incluzînd o lectură la celebrul Gold Mine Saloon din New Orleans.
Filmul pregăteşte însă o revenire spectaculoasă în a doua jumătate a lui aprilie. Degustarea de cinema românesc din 22 aprilie, de la sala Auditorium a ICRNY, promite cîteva secvenţe în premieră din noile filme ale lui Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Andrei Ujică, dar şi din debuturile în lungmetraj ale lui Răzvan Rădulescu, Radu Jude, Constantin Popescu jr şi Bobby Păunescu. Richard Pena, directorul festivalului de film de la New York, va cîntări filmele din program şi greutatea Noului val, iar printre cei care şi-au confirmat prezenţa la această seară exclusivă se află şi Jim Stark, producătorul lui Jim Jarmusch. Răzvan Rădulescu şi Andreea Vălean vor fi protagoniştii unui dialog deschis despre scenariştii Noului Cinema Românesc – atît de deschis încît lor li se va alătura recenta noastră cunoştinţă, chilianul Sebastian Silva, regizorul şi co-scenaristul filmului care a cîştigat Sundance-ul în acest an, The Maid. Acest eveniment va marca şi anticipata inaugurare a spaţiului Cărtureşti, amenajat în interiorul Galeriei ICRNY. Dar despre toate acestea, cît şi despre reacţia la filmele româneşti proiectate în cadrul Festivalului Disappearing Act organizat de Centrul Ceh din New York şi prestaţia Pescuitului sportiv la Festivalul de la San Francisco unde voi fi în juriu, într-o viitoare filă de jurnal...
Comunicat
Mihai Chirilov
Institutul Cultural Român din New York
E-mail: info@icrny.org
[Aflat la New York pentru o explorare profesională de mai lungă durată şi activ în pregătirea diverselor evenimente legate de filmul românesc în America, Mihai Chirilov, critic de film şi directorul artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), este, pentru cîteva luni, „spion” la ICRNY. Jurnalul său de autor e menit să înlocuiască pentru o vreme comunicatele cu impresii pigmentate de savoarea ambianţei şi a contextului larg, redînd cititorilor din România dimensiunea ambiţioaselor concentrate de cultură. (Corina Şuteu, director ICR New York)]
