Craciunul la Orastie

Imagine: "Uratorii" Valeria Tofan

In satele hunedorene din zona Orastiei  vestea Nasterii Domnului in ieslea sfanta este purtata pe ulite de ceata de colindatori, caluseri, de larma de zurgalai, tropote si strigaturi. Sunt feciori in costume nationale cu camasi cusute cu negru , in motive sobre, pline de rafinament, cioareci de lana alba stransi pe picior, cojoace albe, zurgalai prinsi sub genunchi de o banda cu ciucuri tricolori, lungi pina la glezne.

Pe cap au caciula neagra de miel impodobita cu pana de fazan sau de paun. Pregatirea pentru aceasta sarbatoare incepe de la Sf. Nicolae (6 decembrie), cand se constitue ceata, se impart functiile si este aleasa gazda, un gospodar respectat, cu casa mare.

Feciorul care joaca cel mai bine, care stie si sa ureze, va fi vataful.  Ceparul (are grija de mancare si bauturi cat timp stau la gazda, paharnicul (cel care serveste la masa), casierul (strange banii castigati cu colinda), turcasii (joaca turca prin sat) si restul caluserilor. Colindul incepe  cu gazda careaia i se multumeste cu o urare si o colinda.

Sunt luate apoi, pe rand, casele din sat, incepand cu primarul, preotul, medicul, invatatorul si sfarsind cu casele  mai putin instarite.  Pentru fiecare categorie exista colinde diferite: colinda gazdei, colinda preotului etc. Daca gazda are fecior sau fata i se cere colindul junelui sau al fetei.

Zona este renumita pentru repertoriul cel mai bogat de colinde pastrate si cantate pana azi. Jocul caluserilor, desfasurat de regula inainte de intrarea in casa si la terminarea colindei se desfasoara in doua linii de caluseri avand fiecare vataful in mijloc, astfel incat acesta sa fie vazut de toti. El este primul care incepe figurile de dans sau ponturile, fiind urmat de restul caluserilor.

O alta formatie de dans este cercul  avandu-l in centru pe vataf, conducatorul jocului. Dansul este insotit de strigaturi specifice jocului caluseresc: "Fost-am omul padurii /si nu m-o mancat lupii/ Lupii mananca oi si boi/ Nu mananca feciori ca noi/ Lupii mananca oi si vaci/ Nu mananca feciori si ca noi."

Dupa jocul caluseresc feciorii din ceata joaca femeile din acea casa chiuind si strigand: "Hai, mandro, cu mine-n lunca Sa-ti fac raschitor si furca Cand oi fi la capul luncii,/ Sa-mi dai, mandro plata furcii.

La fiecare casa ceata participa la o mica petrecere  inchinand un pahar de vin si gustand din bucate. Vataful rosteste urarea de multumire adaptata dupa cel caruia o adrseaza: ?Prea iubiti feciori/ Va rog fiti ascultatori./ Noi aicea am venit,/ La Domnu' primar iubit, / In  comuna am vestit./ Putintel am colindat,/ si dumnealor s-au bucurat./ si bucurandu-se tare ,/ Ne-au facut o cinste mare ,/ Vedeti bine fiecare ./ Cu niste bani de hartie,/ Ca la noi in mana sa fie/ Cu niste cantalaie  de vin/ Ne-au facut voia deplin./ Cu o sticla dee vinars sa le treaca in necaz./ Cu niste prajituri bune/ Puse pentru noi anume./ si noi pe Dumnezeu rugam/ Ca dumnealui sa traiasca serviciul sa-l indeplineasca Fiii sa-i casatoreasca Va dorim ca sa traiti/ La mai multi ani fericiti/ Voi, feciori, sa- multumiti ! Restul cetei rapunde in cor: Hei, multi ani sa traiasca, La multi ani fericiti!

La sfarsitul serii Craciunului se destrama si ceata, pentru ca anul urmator sa se reuneasca din nou.