(i) este tipica
(ii) pe viitor va fi si mai tipica.
Nu am in vedere povestea pe care o spune cartea, desi e spectaculoasa; ci povestea care vorbeste despre scrierea si succesul cartii.
Iat-o. Matthew Pearl studiaza literatura la o universitate ultraprestigioasa din Statele Unite, Harvard. Aici scrie, printre altele, inainte de a absolvi stralucit (summa cum laude...), o lucrare despre Dante. Care sunt, in continuare, optiunile lui? In primul rand, sa treaca la o alta universitate ultraprestigioasa, Yale, pentru a studia ceva mai practic decat literatura - dreptul. Si mai care? Pai, ce ar fi sa scrie un thriller care sa valorifice informatia academica pe care a acumulat-o pe subiectul Dante? Minunat: il scrie.
Romanul e publicat, intra pe lista de bestselleruri, e tradus in vreo 30 de limbi etc. etc.
Prin ce ar fi tipica traiectoria descrisa mai sus? Raspunsul se gaseste pe traseul Umberto Eco-Dan Brown-Ian Caldwel&Dustin Thomason (ma rezum la autori tradusi in romana). Toti acestia au in comun urmatorul detaliu: investesc o mare cantitate de informatie de nisa academica nu in lucrari academice, cum ar fi firesc; ci in cultura de masa, in literatura de consum.
Reteta s-a dovedit a fi de succes: acesta este un fapt evident. Intrati intr-o librarie bine aprovizionata si numarati bestsellerurile recente scrise de istorici, arheologi, profesori de literatura s.a.m.d. Veti avea o surpriza: sunt multe.
Mai putin evidente sunt beneficiile retetei (si nu am in vedere conturile autorilor).
Un thriller ofera un suport optim de popularizare unui subiect de nisa. La pachet cu actiunea, cu entertainmentul, un thriller poate livra intr-o forma ultradigerabila un tip de informatie care, altfel, ar fi greu de "vandut". Iar aceasta informatie, fiind oferita de un specialist din domeniu, poarta "garantia calitatii".
Sa ne intoarcem la "Clubul Dante". Fictiunea romanului este construita in jurul faptului (riguros din punct de vedere istoric) ca poetul national al Americii de secol XIX, Logfellow, a dat prima traducere made in USA a "Divinei Comedii".
In jurul acestei traduceri, Matthew Pearl brodeaza o intriga palpitanta, cu crime, mistere etc. Dar, odata cu sosul intrigii politiste, pe gatul cititorului aluneca o mare cantitate de informatie riguros documentata / reconstituita - privind, pe de o parte, viata literara, culturala, politica, sociala din America secolului XIX, si, pe de alta parte, trilogia lui Dante (care contine cifrul misterelor).
Pe scurt, toata lumea iese in castig: si autorul, care castiga sume consistente, si publicul mediu, care capata intr-un ambalaj agreabil informatie de calitate. Nu ar fi exclus ca peste 30 de ani forma actuala de doctorat sa dispara pentru a face loc literaturii de consum pe teme de specialitate.
Matthew Pearl, Clubul Dante, traducere de Alina Carac, Editura Humanitas, 2006, 476 pagini, 24,89 RON mihai.iovanel@gandul.info
Mihai IOVANEL
