Istoria Colectiei Regale a Marii Britanii, una dintre cele mai prestigioase din lume, este strans legata de istoria monarhiei in Anglia. De-a lungul secolelor, regii si reginele Angliei s-au remarcat ca protectori ai artistilor, fiind si colectionari de elita ce au reusit sa achizitioneze capodopere universale, de la creatiile unor artisti consacrati, vechi maestri, la creatii contemporane, multe fiind comenzi sau daruri primite din partea artistilor sau altor state.
Cea mai mare parte a lucrarilor poate fi admirata in resedintele regale, acolo unde au fost de altfel expuse pentru prima ora. In resedintele oficiale ale Reginei - Buckingham Palace, Windsor Castle, Palace of Holyroodhouse - pot fi admirate unele dintre cele mai pretioase lucrari ale Colectiei Regale, altele gasindu-se la Hampton Court Palace, Kensington Palace, Kew Palace, Whitehall, Turnul Londrei, iar primul colectionar de arta dintre monarhii Angliei a fost Charles I.
Charles I (1600-1649) : fiul regelui James I, a fost numit de Rubens "cel mai pasionat colectionar de pictura dintre toti printii lumii", iar in perioada domniei sale numarul si calitatea lucrarilor din Colectia Regala au starnit admiratia altor curti regale europene. Lucrari de Tintoretto, Leonardo da Vinci, Correggio, Titian au demonstrat ca regele avea talent de colectionar. Se spunea chiar ca datorita lui si regelui Filip IV al Spaniei - cei doi aflandu-se intr-o adevarata competitie - preturile tablourilor se dublasera in Europa. Iar un monarh ce avea, potrivit documentelor vremii, "24 de palate minunat mobilate si infrumusetate", avea nevoie de cele mai bune opere de arta pentru a le pune in valoare.
Colectionar exigent si admirator al marilor maestri, Charles I nu a ezitat sa il aduca la Londra pe Anton Van Dyck, in 1632, acesta devenind pictorul oficial al Curtii Regale, foarte popular si printre nobili. Van Dyck avea sa realizeze aici peste 350 de portrete, intre care 38 il infatisau pe rege, cel mai cunoscut ramanand Portretul lui Charles I la vanatoare. O serie minunata, de o valoare inestimabila, foarte apreciata de monarh.
Printre piesele rare cumparate sau primite de Charles I se numara: portrete de Durer, lucrarea lui Titian Venus del Pardo(astazi la Luvru), seria Victoriile lui Cezar a lui Andrea Mantegna, o colectie apreciabila de sculptura antica si renascentista. Cumparate de la negustorii celebri ai vremii, primite de la alti monarhi, li s-au alaturat colectii de lucrari ale lui Rubens si Van Dyck, ce demonstrau interesul monarhului pentru arta contemporana. Charles I a fost cel care a pus bazele colectiei de pictura olandeza a Casei Regale britanice, si fara eforturile lui cu siguranta Colectia Regala ar fi fost cu mult mai saraca. Sprijinind numerosi artisti olandezi si flamanzi, monarhul avea sa provoace schimbari de durata in gusturile si temele artelor plastice engleze.
Din pacate, colectia atat de valoroasa avea sa fie imprastiata in diverse locuri in vremea lui Cromwell (1649 - 1660), iar numeroase picturi, miniaturi, desene au fost pierdute definitiv, precum si bijuterii regale, mobilier, arta decorativa. A fost un eveniment cu adevarat dramatic in istoria Angliei. Totul a fost confiscat, instrainat, pierdut sau pus in vanzare la preturi ridicol de mici, de care aveau sa beneficieze marii colectionari europeni. Desenele din Colectia Regala, spre exemplu au fost vandute pentru doar 300 de lire, in timp ce colectia de curiozitati a fost cumparata cu 50.000 de lire. S-au pierdut numeroase carti deosebit de valoroase, medalii, mobilier, pentru a nu mai vorbi de picturi, bijuterii, arta decorativa, multe piese fiind descoperite mult mai tarziu in alte colectii.
Exista un volum infolio, datand din aprilie 1648, in care sunt inventariate colectiile Casei Regale, inainte de a fi puse in vanzare. Dincolo de varietatea si valoarea lucrarilor, de la pictura si sculptura la arme si curiozitati, surprinde pretul ridicol de mic, ce depasea rar 100 de lire, o suma infima in majoritatea cazurilor. Nimic nu a fost insa vandut sub pretul fixat, dar prea putine cu mult peste si clar nici o piesa nu a fost cumparata la valoarea reala. Bijuteriile din aur si argint care nu au fost vandute au fost pur si simplu topite, iar numeroase lucrari si piese au fost cumparate de agenti trimisi de alte case regale. Monedele si medaliile au fost vandute la gramada, cu zecile, pentru doua - trei lire, valorand cel mult un siling fiecare.
Cateva exemple de preturi : o tabla de sah, incrustata cu aur, argint si perle - 23 lire ; o arma a unui rege saxon, cu manerul acoperit cu placute de aur - 37 de lire si 8 silingi ; un scut roman, acoperit cu aur si decorat cu un cap de gorgona, rubine, smaralde si alte pietre pretioase - 132 de lire. A fost unul dintre cele mai bine vandute obiecte. Tablourile s-au vandut la preturile foarte mici, cu exceptia unei lucrari de Rafael si a unui de Titian, cumparate pentru 8001 si 6001 lire, ceea ce oricum era putin. Alte lucrari de Rubens, Titian si Guido Reni s-au vandut cu 200 pana la 2000 de lire. Portretele monarhilor s-au cumparat pentru 5 silingi sau cel mult 30 de lire, desi unele erau semnate de mari nume ale artei europene.
O parte a Colectiei Regale avea sa fie recuperata in perioada Restauratiei, alte capodopere au ajuns in colectiile unor pasionati din Franta, Spania, Austria. Iar Charles a ramas in istorie ca primul colectionar adevarat din istoria monarhiei britanice.
