Andrei Plesu are talentul de a spune simplu si cu umor lucruri complicate despre care se scriu de obicei comunicari in stil doct-plictisitor. Care sint diferentele de mentalitate dintre estici si vestici? Un asemenea subiect, tratat cu gravitate conceptuala, ii poate atrage, in cel mai bun caz, pe universitari si pe studentii lor mai silitori. In stilul Plesu, lucrurile incep de la chiotul victorios al unei vecine, care infrunta gloantele ratacite ale Revolutiei pentru a anunta ca s-au adus masline la Alimentara. Asta e, pentru ea, victoria. Eseistul, ajuns intr-o tara occidentala, intreaba din reflex estic intr-o brutarie daca au piine. Primeste raspunsul uimit-vexat ca da, avem piine. Asta scrie si pe vitrina pravaliei, nu poti spune ca vinzi ceea ce n-ai la vinzare, i se explica patitului ginditor roman. De aici porneste eseul care da titlul cartii aparute de citeva zile la Editura Humanitas, 'Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri'. Andrei Plesu publica in acest volum patru conferinte pe care le-a tinut in ultimii ani in strainatate, vorbind unui public occidental de limba germana. Iar asta nu ca un estic complexat sau ca un roman care simte nevoia sa se justifice ca nu e vina lui ca s-a nascut la el in tara, ci ca un intelectual european a carui experienta de viata are loc in Romania.
De ce nu ne intelegem cu Occidentul
Esticii si vesticii nu se inteleg unii pe altii si din cauza ca acorda acceptiuni diferite chestiunilor elementare, care in viata zilnica sint de la sine intelese, e de parere Andrei Plesu. Pentru un estic de curind scapat de dictatura, bucuriile obisnuite sint cu totul altele decit cele ale vesticului. Esticul jubileaza ca se gasesc masline, sau, pe vremea lui Ceausescu, nu il apuca nervii daca se intrerupe lumina chiar si in timpul noptii, in timp ce o pana de curent de doua ore, ziua, intr-un mare oras din Germania produce o zguduire politica, constata filosoful la fata locului.
Unificarea de profunzime
Esticul nu intelege spiritul manifestatiilor publice din Occident. Scos la defilari cu convocatorul de partid, decenii la rind, el nu poate pricepe cum de ies oamenii in strada, in ziua de Paste, nesiliti de nimeni, in loc sa petreaca frumusel acasa, cu citiva prieteni. Occidentalul poate descoperi partile amuzante sau chiar placute ale dictatorilor comunisti vii sau morti, ceea ce un estic nu gusta, scrie Andrei Plesu. (Asta cu conditia sa nu faca parte din categoria esticilor nostalgici, pe care nu-i vindeca nimic. - n.a.)
'Unificarea europeana, spune Plesu in 2003, la Salzburg, va insemna si o unificare a bucuriilor noastre, o armonizare a experientei bucuriei din Est cu experienta bucuriei din Vest.' Adica aceasta unificare se va produce in profunzime atunci cind vor disparea discrepantele de mentalitate dintre estici si vestici, considera Andrei Plesu dind de inteles, politicos, dar apasat ascultatorilor sai occidentali ca efortul de adaptare la unificare ar trebui sa fie reciproc, nu numai din partea esticilor.
Apropo de mentalitati, autorul scrie in nota lamuritoare a cartii ca cele patru eseuri ale sale nu sint niste studii aprofundate, ci niste conferinte destinate unui public neomogen din strainatate. E limpede ca eseistul reactioneaza preventiv, ca sa zic asa, fata de eventualele reprosuri autohtone ca publica eseuri de popularizare, in locul unor lucrari academice.
Cristian Teodorescu
