Unul dintre cele mai recognoscibile elemente ale hinduismului pentru occidentali este semnul bindi, intalnit pe fruntile multor femei din India. Mai putin cunoscuta este semnificatia acestui insemn, cei mai multi limitandu-se doar sa priveasca si sa constate cu o curiozitate oarecare prezenta lui.
Cuvantul bindi provine din sanscritul “bindu”, si inseamna “picatura, punct”, ceea ce si este, in fapt: un semn de dimensiuni reduse, circular, de culoare purpurie.
Oricat de banal ar parea la prima vedere, de punctul bindi s-au atasat o sumedenie de simboluri. Culoarea inseamna “Sri”, adica forma feminina a zeitatii Vishnu. Locul in care se aplica este asociat cu intelepciunea si penultima treapta pe care yoginii o parcurg inainte de a dobandi eliberarea.
Locul de pe frunte ales pentru bindi este cel in care intreaga concentrare se focuseaza in timpul meditatiei. Din aceasta cauza, se considera ca “Sri” simbolizeaza si “Shakti”, adica cel de-al treilea ochi. Unele femei considera ca bindi blocheaza formele de hipnoza care le-ar putea “agresa”.
In societatea traditionala, bindi era purtat ca avertisment pe frunte de femeile hinduse casatorite. Insusi norocul si fericirea vietii de familie atarnau de prezenta acestuia, fapt pentru care fetele erau obligate sa il primeasca la casatorie printr-un ceremonial la care participau ambele familii ale tinerilor.
Occidentalizarea din ultima vreme a facut ca insemnul bindi sa dobandeasca in societatea indiana, nu in ultimul rand, si o valenta pur decorativa, devenind astfel un accesoriu comun si pentru fetele nemaritate sau chiar din alte religii.
Regulile privitoare la culoare si forma nu mai sunt nici ele la fel de restrictive ca in urma cu jumatate de secol. Stilurile de bindi variaza adesea de la o zona la alta a Indiei, iar materialul traditional este uneori inlocuit cu materiale autoadezive. Astfel, ele pot fi aplicate si indepartate cu usurinta de catre oricine doreste sa adauge putin mister in tinuta sa.
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
