1. In decursul lungii sale cariere, Rembrandt s-a dovedit unul dintre cei mai influenti si prolifici artisti ai secolului sau, lasand posteritatii aproximativ 300 de tablouri (in trecut se credea ar fi pictat mult mai mult, peste 600 sau chiar mai numeroase, dar o buna parte dintre acestea sunt fie copii, fie lucrari realizate in atelierul sau, la care este posibil sa fi contribuit prea putin sau deloc), aproximativ 400 de gravuri si peste 2000 de desene. Scene alegorice, scene de gen, un numar impresionant de portrete si peste 90 de autoportrete, care il atrageau si ii permiteau artistului nu doar sa experimenteze variate procedee si tehnici, dar si surprinda diverse expresii faciale, nu putine dintre ele aproape comice. Dintre autoportretele pastrate aproximativ patruzeci sunt picturi, in vreme ce restul sunt desene si gravuri. In afara lucrarilor de gen independente, adesea Rembrandt strecura cate un autoportret in alte compozitii, o practica uzuala cu mult inainte de epoca sa. 2. Contemporanii sai il apreciau mai ales pentru picturile si gravurile sale, insa mai ales dupa moartea artistului colectionarii si negustorii de arta aveau sa descopere cu entuziasm bogata colectie de schite si desene ramase, o parte facute de Rembrandt pentru a pregati compozitiile mai ample, altele fiind lucrari de sine statatoare. Cautate si foarte valoroase mai ales astazi (din fericire si in acest domeniu a fost prolific), erau facute in cerneala de preferinta, insa cel putin in prima parte a vietii Rembrandt a folosit si creta alba sau rosie, si nu arareori adauga culori in acuarela desenelor care ii placeau mai mult.
3. Rembrandt a fost si unul dintre marii maestrii ai gravurii, tehnica atragandu-l si permitandu-i sa experimenteze in permanenta, desi din numarul mare de lucrari pastrate (pe cat s-a putut reproduce cronologia) rezulta ca inca de la bun inceput a fost nu doar inventiv si deosebit de talentat, dar a si deprins repede tehnicile de baza. In fapt gravurile sale au fost mult mai cunoscute si cantitativ cele mai bine vandute dintre creatiile sale, aducandu-i si un plus de notorietate imens in epoca. Lucra in acvaforte, pe placi metalice acoperite cu un strat de ceara, pe care se trasa desenul, compoztiia fiind ulterior scufundata intr-un acid care ataca doar partile neprotejate de ceara. Detaliile, imaginatia, forta expresiva, compozitiile pline de viata au facut ca Rembrandt sa exceleze si sa devina un veritabil sef de scoala in domeniu, la decenii si secole dupa moartea sa lucrarile sale fiind in continuare privite ca modele.
4. Chiar daca in prima parte a vietii s-a bucurat de un imens succes, fiind nu doar unul dintre cei mai populari ci si unul dintre cei mai bine platiti pictori ai vremii, dupa 1650 incepe sa aiba mari probleme financiare. Cheltuitor si pasionat de colectia sa de arta si obiecte rare, de la armuri si arme la arta orientala, stampe, sculptura si chiar haine scumpe, Rembrandt a ajuns in cele din urma aproape de faliment, fiind chiar in pericol de a fi aruncat in inchisoare. Isi va pierde in cele din urma vechea locuinta, se muta intr-un loc mai sarac al orasului, iar unele dintre datorii nu vor mai fi platite niciodata de artist pana la moartea lui, in 1669. Si pentru a nu fi dat din nou in judecata de creditori Rembrandt a apelat la un subterfugiu: a infiintat un parteneriat comercial intre fiul sau, Titus, si Henrickje, femeia care i-a stat alaturi in ultima parte a vietii, artistul fiind un simplu angajat, platit modest. Astfel toate incasarile le reveneau celor doi, creditorii neprimind nimic sau aproape nimic, dupa caz.
5. In decursul vietii artistul si-a semnat primele tablouri cu RHL (pentru Rembrandus Hermanni Leydensis), apoi a adoptat semnatura RHL-van-Rijn, pentru ca ulterior sa isi semneze panzele doar ca Rembrandt.
Foto: wikipedia.org, boijmans.nl
