Nu a fost un pictor prolific. A lasat sute de pagini cu schite, note, proiecte stiintifice si artistice, desene, dar mai putin de 30 de picturi, si destule dintre acestea nu sunt terminate. Un bun exemplu ar fi “Adoratia magilor”, expus din 1670 la Galeria Uffizi din Florenta, compozitie in care poate fi vazut si un presupus autoportret al artistului in tinerete. Leonardo lucra incet, cu grija, fiind un perfectionist. Dar la fel de repede abandona o panza si incepea un alt proiect.
Studiu de masina zburatoare, 1488
In contrast cu multi alti celebri artisti ai Renasterii, Leonardo da Vinci nu a urmat cursurile unei scoli, desi acasa a deprins primele notiuni de matematica si a invatat sa scrie si sa citeasca. In lipsa unei educatii formale avea in copilarie si adolescenta sa observe cu atentie lumea inconjuratoare, fiind fascinat de felul in care natura i se descoperea pas cu pas, de la zborul pasarilor de prada (ce aveau sa-i inspire planurile pentru masinile de zburat) pana la miscarea apei (pana la sfarsitul vietii va fi fascinat de hidraulica). Abia mai tarziu viitorul pictor a fost pentru o vreme ucenicul lui Andrea del Verrocchio, atunci unul dintre marii maestri florentini, iar potrivit traditiei acesta avea in scurta vreme sa se recunoasca infrant de talentul adolescentului. Tot aici ar fi luat si lectii de sculptura, dar nu s-a pastrat nicio lucrare ce ii poate fi atribuita cu certitudine.
Pasiunea pentru apa ii va inspira o serie de inventii revolutionare, ale caror planuri au ramas in carnetele sale: un clopot care se putea scufunda si ataca vasele de sub apa, un precursor al costumului de scafandru de mai tarziu, prototipul unei veste de salvare.
Leonardo a fost primul care a raspuns unei intrebari simple: de ce este cerul albastru. A studiat cu atentie albia raurilor si era convins ca Pamantul este mult mai vechi decat se spune in Biblie si ca nu datorita Potopului pe munti se gaseau fosile marine. A urmarit cu atentie Luna si a inteles ca o putem vedea datorita luminii reflectate de Pamant. Si nu aveau sa fie singurele sale descoperiri, adesea in flagranta contradictie cu dogmele oficiale ale Bisericii. A fost pasionat si de medicina, iar in carnetele sale se gasesc peste doua sute de schite si desene realizate in urma disectiilor la care a participat.
Ambidextru si mereu temator ca nu cumva carnetele sale sa ajunga in maini nepotrivite, a scris o buna parte dintre acestea in oglinda, cu mana stanga, dificil de citit de catre altii. Putea chiar sa deseneze cu o mana si sa scrie cu cealalta in acelasi timp. In total a lasat aproximativ 13.000 de pagini de planuri, schite, desene, insemnari.
A fost un artist deschis experimentelor, fiind unul dintre primii pictori italieni ce a folosit culori de ulei, inventand mai tarziu o reteta proprie pentru acestea. Chiar daca cei mai multi foloseau inca amestecul clasic de tempera cu ou Leonardo era fascinat de posibilitatile oferite de noua tehnica. Nu intotdeauna noile culori s-au dovedit o idee inspirata, asa cum s-a intamplat cu celebra fresca Cina cea de taina, ce a inceput sa se degradeze in scurt timp tocmai din cauza culorilor in ulei.
Leonardo era vegetarian si un militant pentru drepturile animalelor, cu mult inainte sa devina o moda. Dar era in egala masura pasionat de campaniile militare si mai ales de masinariile de razboi. Cand a plecat din Florenta la Milano a incercat sa intre in gratiile ducelui Ludovico Sforza, proiectand pentru acesta cea mai mare statuie ecvestra, un urias cal de bronz. Ca multe alte idei si aceasta avea sa fie abandonata. Dar pentru duce Leonardo avea sa deseneze planurile mai multor masini de razboi, intre care tunuri, poduri portabile, vehicule acoperite de armuri etc. Nu exista nicio dovada ca vreunul din aceste proiecte a fost transpus in realitate, macar ca prototip.
Era un talentat cantaret la lira si se stie mai putin ca a fost prezentat initial la curtea din Milano ca muzician si nu ca inventator sau pictor.
Nascut in 1452 langa Vinci, Leonardo avea sa poarte toata viata stigmatul de a fi un copil nelegitim. Aproape sigur tatal sau a fost un notar si mare proprietar, Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, dar despre mama sa, probabil o femeie simpla, se stie doar ca o chema Caterina. Viitorul pictor a crescut pana la varsta de cinci ani alaturi de mama, apoi a fost luat in casa prezumtivului tata, care deja se casatorise cu o alta femeie. Daca relatia cu mama avea sa fie distanta si rece pentru tot restul vietii, Leonardo si-a admirat si iubit tatal, a carui moarte l-a afectat cumplit.
A.L.
