Castelul Iulia Hasdeu a fost construit de istoricul si politicianul Bogdan Petriceicu Hasdeu, intre anii 1893 si 1896, pe domeniul de la Campina. Daca in Romania ar fi de ales din multitudinea de muzee si case memeoriale edificiul cu cea mai impresionanta poveste, acela ar putea fi locuinta familiei Hasdeu. Iulia, singurul copil al savantului, s-a nascut la data de 14 noiembrie 1869. Inca de la varsta de 2 ani copila invata sa buchiseasca cartile pe care tatal sau i le aducea si isi insuseste cu o rapiditate uluitoare limba franceza.
La 4 ani scria cursiv iar un an mai tarziu compunea poezii. Era limpede ca micuta mostenise genialitatea parintelui sau, dar acest lucru o va impinge in anii urmatori catre studiu neintrerupt si surmenaj. La varsta de 11 ani, copilul minune al familei Hasdeu termina gimnaziul la scoala “Sf Sava” si Academia de Muzica din Bucuresti (la pian si canto), luand in particular si lectii de pictura. La 16 ani Iulia era admisa la Facultatea de Litere si Filosofie “La Sorbonne” din Paris. De aici, insa, viata amandurora incepe sa se schimbe.
Insuflandu-I copilei de mica gandul ca darurile intelectuale cu care a fost inzestrata trebuie cultivate cu ravna, savantul a impins-o la un efort care o epuiza, dar la care Iulia nicidecum nu era dispusa sa renunte:
“Cat despre renuntarea la continuare studiilor mele si reintoarcerea in tara inainte de a fi cel putin licentiata, nici nu ma gandesc. Nu o voi face, chiar daca ar trebui sa mor si nicio putere omeneasca nu ma va obliga. Nu am muncit toata copilaria si tineretea pentru a ma opri chiar cand sunt aproape de a ajunge in port. Sunt inca vie si nu voi renunta la aceasta munca atata timp cat imi ca ramane o picatura de sange in vene si un suflu de viata in piept”.
Aerul umed al Parisului i-a slabit Iuliei si mai mult plamanii, insa refuza sa paraseasca Franta fara sa fie licentiata. Bogdan Petriceicu Hasdeu a inteles intr-un final ca programul asiduu de studiu o trimite la pieire. In zadar incerca de-acum sa domoleasca avantul fetei.
Pe data de 17 septembrie 1888, la varsta de doar 19 ani, Iulia Hasdeu se stinge rapusa de tuberculoza. Sase ani mai tarziu, Bogdan Petriceicu Hasdeu traieste o intamplare care ii reda speranta ca va putea pastra legatura cu fiica pierduta. Intr-una din zile, stand la biroul de lucru, mana i se puse intr-o miscare fara astampar. In cateva secunde, pe foaia alba de hartie din fata sa statea scris: “Sunt fericita. Te iubesc. Ne vom revedea. Iulia Hasdeu”. Castelul ar fi fost construit tot dupa indicatiile pe care savantul le-a primit de la fata in sedintelor de spiritism. Sunt recurente cifrele 3 si 7: locuinta prezinta 3 turnuri, 3 camere subterane iar scarile au cate 7 trepte. Intrarea principala este o usa imensa din piatra, pe care sunt inscrise doua texte si blazonul familiei Hasdeu. Unul din acestea afirma “e pour si move” (“si totusi se mica”), indemn pentru cei care vin in fata usii masive, sa aiba indrazneala sa o miste.
In interior, monumentul este impodobit cu marmura si fresca. In camera de zi se gasesc portretele membrilor familiei, pictate pe perete, inconjurate de coroane cu lauri. In turnul de pe dreapta se gasesc biroul savantului, sala de mese si sala pentru sedinte spiritiste. Tavanul, initial avand pictat cerul plin de stele, a fost modificat de catre comunisti: o spirala rosiatica se intinde de la un capat celalalt. Intr-o alta camera este celebra gaura in perete, pe unde spiritul trebuia sa intre.
Sursa foto: wikipedia.org
9 august 2013
I. C.
editor artline.ro
