Castelul Bunei Sperante este cea mai veche marturie, in domeniul edilitar, a colonialismului olandez pe teritoriul Africii de Sud. In ciuda faptului ca drumul spre Capul Bunei Sperante a fost explorat intai de europeni pe la 1486, incepand cu Bartolomeu Dias, prima actiune concreta de colonizare s-a petrecut abia in secolul al XVII-lea, prin edificarea Castelului intre anii 1666 si 1679.
Monumentul avea scopul sa pazeasca una dintre cele mai importante rute pe care se transportau mirodeniile dinspre Indiile de Est catre batranul continent. Chiar daca astazi ocupa un loc inaintat in interiorul uscatului, facand sa para ca nu a avut niciodata legatura cu ruta maritima, acesta se gasea totusi, la inceput, direct pe tarmul Golfului Mesei. Bazat pe un plan general cunoscut drept modelul Vauban, castelul are cinci bastioane, fiecare purtand numele unuia dintre cele cinci titluri principale ale lui Willem: printul de Orania-Leerdam, Oranje, Nassau, Catzenellenbogen si Buuren.
Castelul Bunei Sperante atrage atentia prin forma stelara, impunatoare dar greoaie, pe care i-au dat-o constructorii cat si prin detaliile arhitectonice pastrate in ciuda vicisitudinilor istoriei. Poarta construita in 1682 cu fata catre mare prezinta pe fronton stema Tarilor de Jos, un leu incoronat tinand intr-una dintre labe sapte sageti, simbol al unitatii. Pe arhitrava sunt sculptate blazoanele oraselor olandeze Van Hoorn, Delft, Amsterdam, Middelburg, Rotterdam si Enkhuizen. Cei doi pilastri ai portii au fost construiti din piatra gri-albastra, in vreme ce intrarea in sine, din caramizi mici de culoare galbena (denumite ijselstene), fapt ce constituie un caz unic in zona pentru secolul al XVII-lea.
Portiuni din santul exterior care forma sistemul defensiv al Castelului au fost reconditionate in timpul restaurarilor din anul 1992. Cetatea adapostea printre altele o biserica, o brutarie, diverse ateliere, spatii de locuit, magazine si celule. Un zid, construit pentru a proteja cetatenii in cazul unui atac, imparte curtea interioara in doua parti inegale ca suprafata. Dincolo de ziduri poate fi admirat balconul De Kat, ce a fost proiectat de Louis Michel Thibault si care este acoperit cu basoreliefuri de Anton Anreith. Originalul a fost realizat in 1695, insa din motive obiective va fi reconstruit in forma actuala intre 1786 si 1790. De aici se faceau toate anunturile importante adresate soldatilor, sclavilor si burghezilor din Cape. Inapoi, balconul duce la colectia William Fehr de picturi si mobilier de epoca.
Se spune ca vopseaua galbena care acoperea zidurile initial a fost aleasa pentru a diminua efectul caldurii si a soarelui. Castelul are in prezent expozitii de obiecte militare istorice, o colectie de arta, colectia William Fehr, un restaurant si o cafenea.
10 iulie 2013
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
editor artline.ro
